Sunt multe lucruri pe care le regret.Sunt multe lucruri pe care le-am facut si de care nu sunt deloc mindra.Privesc in trecut si-mi dau seama ca de multe ori am suferit degeaba.Dar,poate ca prin suferinta m-am calit si am invatat ca trebuie sa merg mai departe, chiar daca uneori simteam ca nu mai pot.Sau ,poate ca suferind am invatat sa apreciez momentele scurte de fericire.Daca am avea soare tot timpul nu l-am aprecia la fel de mult ca de dupa ploaie si nu ne-am bucura de razele firave care apar dintre nori.De aceea cred ca suferinta face parte din noi.Cadem si ne ridicam si iar cadem.Si viata continua pentru unii mai bine si pentru unii mai rau.Pe masura ce trece timpul, imi dau sema ca nu am petrecut indeajuns cu persoanele dragi, ca nu le-am spus cit le iubesc si sa ma ierte de le-am gresit, ca poate nu am fost dreapta si am judecat gresit .Si regret ca nu am curajul sa le spun.Consider ca e ridicol si ca tot stiu ca ii iubesc si ca nu mai e nevoie sa le-o spun.Si ma simt vinovata fata de biata mea mea mama ca nu pot sa fac mai mult pentru ea.Mi-as fi dorit sa -i fi putut schimba viata sa simta si ea ca traieste.Dar nu suntDumnezeu si nu am cum sa-i dau alta viata.Regrete,regrete !

In amintirea verii

O zi

Azi,a fost o zi tare frumoasa.Chiar daca a fost ger soarele a zimbit cu dinti moi.Am urcat pe munte (Theaullan)si nici nu mai stiu de cit timp nu am mai facut-o.Muntele stingher m-a imbratisat timid si vintul de nord mi-a sfichiuit parul.Vecinul lui,Larzac, era alb de zapada si am simtit racoarea zapezii adusa de vint.Mi-am tras gluga pe cap si am inaintat prin iarba inchetata.O pasarica a zburat speriata dintr-un boschet.M-am apropiat de faleza si am privit in departare.Eolienele se vedeau in lumina soarelui ca niste pasari cu aripile desfacute.Mi-am intins bratele si o clipa mi-a venit sa zbor sa ating cerul.Razele soarelui cadeau piezis in vale peste cimpurile verzi, parca desenate de mina unui copil.Mi-am umplut plaminii cu aer pur si am strigat:Traiesc!Ecoul mi-a raspuns din vale deformindu-mi vocea. Am coborit incet pe panta privind tot timpul la orizont.Se lasa seara si era din ce in ce mai frig.

"Quand tu brises un coeur,dans le ciel une étoile meurt,
Et quelques part un petit ange blessé pleure.
Je suis persuadé que les anges ne méprisent pas tant les hommes
Que les hommes se méprisent les uns les autres....."



Cind tu ranesti o inima,in cer o stea moare,
Si undeva un ingeras ranit plinge.
Sunt sigura ca ingerii nu urasc atit de mult oamenii
Cum oamenii se urasc unii pe altii.....