Am imbratisat toate meseriile din lume,am imbracat haine care nu erau ale mele,oamenii au vazut istoria prin ochii mei si au ris sau au plins cu mine.Am calatorit chiar si in viitor.Am simtit tradarea si iubirea personajelor pe care le-am imprumutat.Am fost copil,tinar si batrin,m-am mindrit sau m-am umilit.Am plonjat intr-o lume ireala si de multe ori nici cerul si nici stelele nu au fost adevarate.Iar florile nu au avut miros, ci doar culoare.Povestile au avut suflet, caci in ele era sufletul meu.Si lacrimile mele chiar daca nu au fost adevarate,au curs din suflet pentru ca fiecare poveste au avut un strop din sufletul meu.Cintecele mele au rasunat in inalt ,iar oamenii s-au bucurat de ele odata cu mine.Cind am plecat insa, am lasat amintirea mea in rolurile pe care le-am jucat traindu-le.Pentru ca eu le-am dat viata.Si nu regret nici o clipa pentru ca asta mi-a fost menirea.Viata mea a fost o poveste diversificata de care s-au bucurat si altii de ea.Asta am fost eu,un simplu Actor.

Sunt taran!

Da,sunt taran si nu mi-e rusine.Miinile imi sunt aspre si am bataturi de la volanul tractorului.Seara miros a balega si a vaci ,insa nu ma deranjeaza citusi de putin.M-am obisnuit si chiar daca unii sunt deranjati uneori de mirosul de grajd,nu-mi pasa.N-au decit sa mearga intr-o parfumerie.Mi-aduc aminte odata,am fostla Paris cu sotia mea si am fost obligati sa luam un taxi,dat fiind faptul ca e o mare nebunie sa mergi cu masina proprie.Deci,am luat taxiul cum am spus,si taximetristul care avea doi metri si pe lungime si pe latime,a deschis geamul din dreptul lui.Nu stiu daca miroseam a vaci sau nu,dar sotia mea s-a simtit jignita.Pe mine nu m-a deranjat deloc.Era taxiul lui si putea face ce vrea in el, daca asa ii placea.Nu toata lumea sfirseste prin a fi inginer,director sau de ce nu? taximetrist.Ce s-ar intimpla daca toti oamenii ar cauta meserii inalte?La urma ,urmei noi taranii producem ceea ce consumam cu totii.Si chiar daca,noi taranii mirosim a vaci,oi sau porci,banii nu au miros.Si fiecare meserie cu avantajele si dezavantajele ei.

Din jurnalul unei .....mame

Of,Doamne,cum trece timpul!Parca te si vad!Mica si blonduta cu parul scurt.Stateai pe pervazul geamului printre muscate si priveai afara.Era frig si erai racita.Eu treceam prin curte si-ti faceam cu mina din cind in cind, iar tu imi raspundeai zimbind cu obrajorii rosii de febra.Pe urma imi amintesc ,in alta zi cind Georgiana ,fata vecinei te-a trintit cu bicicleta si ai cazut spargindu-ti buza de sus.Te-am purtat in brate pina la deal si eram disperata ca nu gaseam nici o masina sa ma duca la spital sa-ti coase rana.Ma umplusem pe piept de singele tau si am avut noroc, ca din intimplare cineva mergea in oras.Cei de la spital ti-au pus trei copci si mai ai si acuma semnul, iar buza de sus e un pic strimba.Pe urma imi amintesc de primele zile de scoala,erai frumusica in sortulet si cu funde in par.Acuma,ai crescut si nu mai esti fetita de altadata.Esti la liceu si pretentiile au crescut.Te imbraci cu haine de firma si nu ca mine din piata,ti-am luat telefon de ultima generatie si laptop ca ai zis ca-ti trebuie la scoala.Mi-am zis ca eu daca nu am avut ,macar tu sa ai si sa nu jinduiesti cum am jinduit eu cind eram ca tine.Ti-am oferit tot ce ai vrut si totusi citeodata simt ca esti straina.Stiu ca ai un prieten. Tu nu mi-ai spus nimic si sincer ma doare ca nu ai incredere in mine.Si acuma alta pretentie de a ta.La optsprezece ani vrei sa ai masina.Dar,te intreb de unde atitia bani? Caci casa nu am terminat-o si mai trebuie atitea altele si mai e si frate-tau pe care l-am cam lasat la o parte pentru tine! Am vrut sa fii fericita,dar ma intreb:oare nu am gresit oferindu-ti atitea?

Borcane

Ma sucesc pe toate partile si somnul nu vine.Respiratia lui imi mingie urechea dreapta si caldura trupului lui ,imi da un sentiment linistitor.Ma tine de mina si din cind in cind mi-o stringe usor semn ca viseaza.Imi schimb pozitia si cu ochii inchisi astept somnul ce nu vrea sa vina.Gindurile zbirniie ca albinele vara si frinturi din trecut imi trec pe sub pleoapele inchise.Ma gindesc ca,daca as fi facut asa sau asa,viata ar fi fost altfel.Sau daca nu as fi gresit.......Ei uite!Iar imi fac autocritica.Ca pe vremurile lu' Ceasca in sedintele de partid.Mai ca ma umfla risul!Mai are rost?Ce a fost,a fost.Tot nu mai pot schimba nimic.Alung gindurile si-mi schimb iar pozitia,doar,doar somnul isi va face mila sa vina.Dar nu! Un alt gind trece la inaintare.Trebuie sa fac ordine in debara.E plina de borcane.De toate marimile.De 400 g,de 200,de 150 ,de 1 kg.Borcane,borcane.Cu capac si fara capac.Cu gura strimta sau larga.Cu ghivent sau fara.Pfiiiii!De unde s-au strins atitea borcane?Cind eram de vreo 12 ani am citit o povestire de Arghezi si mi-a ramas in minte. "Sticle goale cumparam!".Numai ca eu am borcane,multe.Imi schimb iar pozitia ca ma doare piciorul si am furnici.Si casc.Aha!Poate vine somnul.Sa numar borcane poate vine mai repede.Aud pendula din salon batind unsprezece.Nu-i tirziu.Apoi,liniste.Si linistea noptii ma cuprinde incet.

..........

Am chef sa alerg
Prin zapada pina la genunchi
Am chef sa strig
Cocotata in virf de stinci
Am chef sa urlu
Si ecoul sa se auda in vale
Am chef sa pling
Lacrimile-mi sa straluceasca-n soare.
Am chef sa iubesc si sa-mi fie dor
Am chef sa traiesc cu pasiune pina mor
Am chef sa duc linistea batrinetilor senine
Si restul zilelor sa fie pline.