Despre idoli

Idolii?Idolii sunt ceea ce vrem noi sa fie.In fapt,sunt oameni ca si noi cu calitatile ,cu defectele lor ,cu pacatele lor.De ce sa ii credem mai presus de noi?Pentru ca au un anumit statut,au situatie si mai multi bani?Dar,oare toate astea sunt valoroase?Idolii sunt din carne si os ca noi.Nu fac miracole si nu am auzit ca au facut altceva decit ce pot face toti oamenii.Compun versuri sau cinta.Unii sunt tari in stiinte,altii adopta copii.Oare nu fiecare din noi poseda o particica din toate astea?Atunci,intreb:Unde e umilinta acestor idoli daca-si fac vazuta activitatea peste tot?Nimeni nu-i perfect ,numai bunul Dumnezeu este.Si el nu este idol.Este Sfint.Asa ca,de ce sa ne inchinam acestor falsi sfinti?De ce sa ne dorim sa fim ca ei?La urma,urmei se duc si ei tot acolo unde ne ducem si noi.Nu sunt nemuritori.
"Fericiti cei saraci cu duhul,ca a lor va fi imparatia"!

In fiecare zi..........

In fiecare zi privesc pe mes. doar, doar omuletul tau se va ingalbeni.Dar el,e tot timpul gri.Si ma cuprinde o tristete amara si mi-e ciuda ca nu stiu ce faci.Imi spun apoi,ca timpul nostru a trecut si ca nici tu nu mai esti cel pe care l-am cunoscut.E drept ,intre timp si eu m-am mai schimbat.M-am acrit,m-am ciufut si m-am demoralizat.Cineva mi-a spus ca sunt femeia perfecta.Nu cred si nici nu m-am bucurat, pentru ca nu-i adevarat.Viata curge ca un riu tumultos si am impresia ca uneori ma doboara si nu o sa ma mai ridic.Girbovita,continui ca nu am ce face si tot ce vad sau simt nu-mi place.Nu pot sa ma bucur de maruntisuri, pentru ca sunt numai urcusuri.

Sticla

Din sticla mea cu rom
N-a mai ramas decit un strop.
Am chef sa beau si nu-i deajuns
Si mai desfac o sticla
Ca romul merge uns.
Pfiii!ce buna-i bautura
Si ce roza e viata.
Ma doare-n cot de criza
Si ca se rupe ata!
Eu ce cistig azi,beau tot
Nu am actiuni la bursa
Si zau! ma doare-n cot.
Poate sa cada tot
Nici nu ma sinchisesc
Am sticla mea cu rom
Cu ea ma fericesc.



Alcoolul dauneaza grav sanatatii!

Hei,hei!

Citeva zile m-am miscat cu viteza melcului.Nu aveam chef de nimic.Un inceput de depresie poate?Nu stiu.Ma apuca zile cind sunt ciufuta rau si nimeni nu-mi intra-n voie.Dar azi la volanul masinii pe sosea am descoperit frunzele ingalbenite facind contrast cu gudronul negru.Dintr-o data toamna mi s-a parut frumoasa si un soi de veselie mi-a picurat in suflet.Pina la urma si toamna are farmecul ei.Nu inseamna numai tristete.

Intilnirea

Uf! cite avea sa-i spuna! Isi facuse mii de planuri.Uneori vorbea singura, repeta la nesfirsit aceleasi si aceleasi cuvinte.Ideile ii trepadau prin cap ca furnicile.Era furioasa si nelinistita in acelasi timp.Daca il mai iubea?Nici ea nu stia sa-si raspunda.In tot cazul avea atitea sa-i reproseze.Dar,daca el s-ar fi suparat?Nu se gindise la asta si odata ce gindul ii traversa spiritul i se facu frica.Atunci,daca era asa mai nutrea ceva sentimente pentru el.Gindind indelung isi spuse ca ar fi mai bine sa se vada la fata locului si va hotari atunci ce va zice sau ce va face.Dar in nici un caz nu va mai cadea in plasa sarmului sau.Nu.S-a sfirsit.Numara zilele si nu stia ce motiv sa gaseasca sa-l intilneasca.Sau poate sa-l sune simplu si sa-i spuna "Alo! M-am intors" fara un motiv anume. Si daca el nu o sa vrea sa o vada?Si iar i se facu frica.Nu mai bine sa o lase balta inainte sa fie din nou dezamagita?Dar ii promisese ca vor discuta cindva.Atunci sigur va veni.Ziua plecarii sosi si ajunse cu bine acasa la ea dupa ani lungi de pribegie.Gasi casa intacta.Se bucura si resufla usurata.Casa ei cea draga cu atitea amintiri.Lasa valizele nedesfacute si se trinti pe canapea.Sa sune sau sa nu sune?Isi lua inima in dinti si suna.Palmele ii transpirase de emotie si un nod in git mai ca-i taie respiratia.El ii raspunse, iar ea zise simplu:"Eu sunt.Sunt aici". "Aici?Acasa?" "Da",raspunse. "Ajung in doua minute" si inchise.Ramase blocata si nu misca pina nu auzi soneria.Mintea i se golise de tot.Deschise usa cu precautie si-l vazu in usa.Ii facu semn sa intre fara sa poata accentua un cuvint.El o lua usor in brate si o saruta incet pe buzele rosii de emotie.Genunchii ii tremurau grozav si-l impinse usor zicindu-i soptit ca au de discutat. El ii puse degetul pe buze zicind:"Ssssst! Avem destul timp sa discutam".

Vine.........

Ne apropiem cu pasi inceti spre iarna cu ceturi groase si burnita.Aici nu prea cade zapada si tare imi lipseste.Mi-as dori zapada de la noi care scirtie sub talpi dimineata si cu ger sa-ti inghete lacrimile pe obraz .Mi-e dor sa aud vintul suierind prin hogeag si mi-e dor de focul din soba de teracota facuta de tata.Dar ,trebuie sa ma multumesc cu zapada de la munte la citeva sute de kilometri departare, cu ceata groasa si lipicioasa de aici si cu tristetea zilelor de iarna asteptind primavara. Si in asteptarea primaverii am sa plantez panselute care nu mor iarna si care sunt vesele cind soarele iese din ceata.