Intilnirea

Uf! cite avea sa-i spuna! Isi facuse mii de planuri.Uneori vorbea singura, repeta la nesfirsit aceleasi si aceleasi cuvinte.Ideile ii trepadau prin cap ca furnicile.Era furioasa si nelinistita in acelasi timp.Daca il mai iubea?Nici ea nu stia sa-si raspunda.In tot cazul avea atitea sa-i reproseze.Dar,daca el s-ar fi suparat?Nu se gindise la asta si odata ce gindul ii traversa spiritul i se facu frica.Atunci,daca era asa mai nutrea ceva sentimente pentru el.Gindind indelung isi spuse ca ar fi mai bine sa se vada la fata locului si va hotari atunci ce va zice sau ce va face.Dar in nici un caz nu va mai cadea in plasa sarmului sau.Nu.S-a sfirsit.Numara zilele si nu stia ce motiv sa gaseasca sa-l intilneasca.Sau poate sa-l sune simplu si sa-i spuna "Alo! M-am intors" fara un motiv anume. Si daca el nu o sa vrea sa o vada?Si iar i se facu frica.Nu mai bine sa o lase balta inainte sa fie din nou dezamagita?Dar ii promisese ca vor discuta cindva.Atunci sigur va veni.Ziua plecarii sosi si ajunse cu bine acasa la ea dupa ani lungi de pribegie.Gasi casa intacta.Se bucura si resufla usurata.Casa ei cea draga cu atitea amintiri.Lasa valizele nedesfacute si se trinti pe canapea.Sa sune sau sa nu sune?Isi lua inima in dinti si suna.Palmele ii transpirase de emotie si un nod in git mai ca-i taie respiratia.El ii raspunse, iar ea zise simplu:"Eu sunt.Sunt aici". "Aici?Acasa?" "Da",raspunse. "Ajung in doua minute" si inchise.Ramase blocata si nu misca pina nu auzi soneria.Mintea i se golise de tot.Deschise usa cu precautie si-l vazu in usa.Ii facu semn sa intre fara sa poata accentua un cuvint.El o lua usor in brate si o saruta incet pe buzele rosii de emotie.Genunchii ii tremurau grozav si-l impinse usor zicindu-i soptit ca au de discutat. El ii puse degetul pe buze zicind:"Ssssst! Avem destul timp sa discutam".