Din trecut

Da,timpul trece repede.Nu vad unde se duce,vad doar ce lasa in urma lui.Amintiri placute sau mai putin placute.Pe masura ce inaintez in virsta ,amintiri pe care le credeam uitate, revin uneori fara sa le chem.Cred ca aveam vreo trei-patru ani. Era o seara senina de octombrie.Un vecin,ce locuia ceva mai departe de noi ,ne chemase la o pomana de toamna.Imi amintesc,seara senina cu stele puzderie si mama care ma tinea in brate.Si cum satul este asezat pe un deal,imi amintesc de asemenea ca dincolo de lunca riului,in departare,se vedeau luminitele orasului.Nu-mi mai amintesc chipul mamei din acea seara.Stiu doar ca,mama era tare tinara ,sa tot fi avut 20 de ani.Aveam o bundita veche si mama mi-a spus imi va face una noua.Eu ,bucuroasa am spus: "Da,si pe asta veche da-o naibii".Atunci,mama m-a dojenit cu blindete sa nu mai spun niciodata asa, ca e mare pacat.Am tacut rusinata si nu am indraznit sa o intreb de ce e pacat.Aveam sa aflu mai tirziu ce avea sa insemne.Nu-mi mai amintesc ce am mincat sau pe cine am vazut in seara aceea,dar noaptea neagra cu stele puzderie nu pot sa o uit.