Lacrimi de femeie

Un baietel intreaba mama sa:
- De ce plingi, mama?
-Pentru ca sunt femeie,raspunse ea.
- Nu inteleg,zise el.
Mama sa il lua in brate si-i zise:
- Si niciodata n-ai sa intelegi.
Mai tirziu,baietelul isi intreaba tatal:
- De ce plinge mama?
- Toate femeile pling fara motiv,stiu el sa-i raspunda.
Devenit adult,intreaba pe D-zeu:
- Doamne,,de ce pling femeile?
"- Fiule,cind am facut femeia,trebuia sa fie speciala
I-am facut umerii destul de puternici sa poarte greutatile lumii si destul de tandri sa fie confortabili;
i-am dat forta sa dea viata si aceea de a accepta refuzul ce vine adesea din partea copiilor sai;
i-am dat forta sa continue cind toata lumea abandoneaza si aceea de a se ocupa de familia sa in ciuda bolii si a oboselii;
i-am dat sensibilitate sa iubeasca copii sai cu dragoste neconditionata char daca e ranita uneori;
i-am dat forta sa suporte sotul sau cu defectele lui si in final i-am dat lacrimile sa le verse cind simte nevoia.
Vezi,fiul meu? Frumusetea unei femei nu e in hainele care le poarta ,nici in chipul sau,nici cum isi aranjeaza parul.Frumusetea unei femei este in ochi caci este poarta catre inima sa unde salasluiete dragostea.Si prin lacrimile sale vezi trecind inima sa."

Curcubeul

Pe drumul dintre vii ce lega satul de oras,o femeie tinara cu batic cu floricele si o sacosa mare pe umar inainta grabita prin praful drumului.Era insotita de un baietas de vreo sapte-opt ani blond, cu ochii ca cerul.Femeia era tacuta si doar din cind in cind isi indemna feciorul sa mearga mai repede si sa lase ginganiile linistite.Era tare cald si nici o boare de vint nu misca frunzele viilor.Cite o mierla speriata tisnea din butuci si cauta racoarea in alta parte.Baietasul ingina incet o melodie doar de el stiuta si privea cu atentie vacile domnului ce faceau sir pe marginea drumului.
"Baiete,ti-am zis sa le lasi in pace,mergi mai repede ca e tirziu ",zise mama-sa.
"Da,mama,vin" si tisni repede cu piciorusele goale prin praful drumului.Dintr-o data o boare de vint trecu printre viile prafuite.Femeia tresari si ridica privirea catre cer.La orizont,o idee de nori albiciosi se adunau incet.
"Petre,vine ploaia,hai mai repede ca am puii si ratustele in curte.Daca le prinde ploaia........"si nu mai continua.Copilul grabi pasul cit putu de repede, dar cum mama-sa marise pasul,el nu prea mai avea spor.Norii se buluceau ,negri,din ce in ce mai amenintatori.Era clar ca nu mai aveau um sa ajunga acasa.La ea nu gindea ,cit se gindea la baiat.Era cam sensibil si nu ar fi vrut sa-i prinda ploaia, chiar daca ploaia era calda.
"Sper sa ajungem la casoaie,asa o sa ne adapostim sa nu ne ude",gindi ea.
Norii se apropiau si cum soarele mai stralucea inca, avu un sentiment ciudat de frica.Isi lega baticul sub barbie si-si facu semnul crucii zicind incet "Tatal nostru".Copilul o privi mirat si-si facu si el semnul crucii.O picatura mare cazu pe fruntea femeii.Isi lua baiatul de mina si mai mult tirindu-l ?grabi spre casoaie.Soarele nu mai stralucea si fulgere cazu pe pamint ca un foc de artificii.Tunete infricosatoare zgudui cerul.Cind ploaia se porni in ropote ei erau deja intrati in casoaie.Ploaia se dezlantui cu inversunare inmuiind praful drumului.
"Mama,ce ploua ",zise copilul din usa casoaiei.
"Petre,vin incoace ,nu sta in usa", zise femeia.
"De ce,mama?"
"Ca poate sa te trazneasca,Doamne Fereste si Apara-ne!"zise facindu-si semnul crucii.
O vreme nu se auzi decit cintecul ploii pe acoperisul de sindrila . Tunetele se indepartau din ce in ce.Ploaia pleca cum venise.Picaturile se rarise si soarele sta sa iasa din nou.Vazind ca nu mai ploua asa de tare femeia isi lua copilul de mina si-si continua drumul printre vii.Copilul era fericit,mirosea a pamint reavan si a iarba uda.Cum era curios din fire privea in stinga si-n dreapta.Deodata se opri in loc si-si scutura mama de mina.
"Mama,uite",zise el indreptind degetul spre cer.
Ea isi ridica privirea spre cer si ramase uimita de splendoarea de culori care faceau poarta pe cer.
Isi duse mina la gura si ingaima:"Doamne,mare esti de ne-ai lasat atitea frumuseti pe pamint"

Vive les marins!

Gabin

Revelion

Iata ca au trecut si sarbatorile.Suntem in 2009.Revelionul a fost organizat de clubul din Tournemire.Serviciul impecabil.Meniul impecabil.Din doua sute de persoane sa fi fost vreo cinci perechi de tineri.Restul,pensionari.Pensionari care stiu sa se distreze.Bunicutele cu rochii sclipitoare se invirteau ca fetele mari.Si nu batute ca la noi.Valsul,tangoul,passo-doble,cea-cea-cea si samba.Chiar si rock end roll.Ma miram cu cita usurinta se invirtea vecina mea de masa care avea in jur de 70 de ani.Era imbracata cu o pereche de pantaloni mulati si un debardeur roz.era atit de slaba incit pielea ii atirna dizgratioasa pe brate si pe spatele dezgolit .O clipa m-am gindit la deportatii de la Auschwitz.Toata seara nu a mincat mare lucru,fara indoiala ca tinea la silueta.Un cuplu de batrinei mici de statura se invirteau si nu cred ca au stat pe margine vreun dans.Daca ii priveai din spate aveai impresia ca vezi doi adolescenti care petrec prima seara impreuna.Orchestra era alcatuita din patru tineri care se jucau cu instrumentele si cintecele saltarete tisneau din boxele imprastiate in toata sala.A fost poate singurul revelion care l-am petrecut toata noaptea.Si nu cred ca exista la noi asemenea organizari pentru oamenii cu venituri mai modeste si nu cred ca ai sa vezi un mosneag de 70 de ani dansind pe ritmuri de tango.Deja la 60 de ani batrinii sunt ramoliti si babele se gindesc la ingropaciune si nu la distractie.Dar,poate ca gresesc si nu mai cunosc ritmul si poate ca si la noi s-au schimbat multe.Sper ca vreodata vor cunoaste si batrinii nostri viata pe care o duc acestia de aici.