Cuplu-putem schimba pe celalalt?

Ah,daca am putea schimba partenerul nostru ca sa devina mai intelegator,mai atent.Periculoasa iluzie.Dupa faza idilica foarte pasionala descoperim ca dragul nostru nu este atit de perfect pe cit l-am crezut.Are gusturi sau obisnuite uneori oripilante:ea isi permite sa critice noua sa familie.Psihologii numesc ca este cruda ,dar necesara tranzitia de la faza de dezidealizare.Partenerul apare cum este el si nu cel pe care l-am fi dorit.In aceasta perioada riscul separarii este ridicat.Modelul cel mai raspindit este de a vrea sa schimbam cu orice pret partenerul pentru a se conforma asteptarilor noastre. Daca reusim sa schimbam cit de cit partenerul ne putem astepta la mai rau.Pentru unul din parteneri:va fi mai putin autonom,independent si va avea tendinta de a corespunde cu celalalt.Este tentat sa faca presiuni uneori fiind gelos,ori prin santaj afectiv,ori prin autoritate;
pentru celalalt partener:docilitatea poate sa fie motivata de alte sentimente straine de dragoste:frica de a pierde partenerul,frica de singuratate.
Pentru cuplu frustrarile se aduna de ambele parti,distanta se largeste din ce in ce intre cei doi parteneri.

Speranta

Iubind,am incercat sa ating soarele.
Numai ca,razele lui mi-au ars sufletul.
Si din tot,nu a mai ramas decit un pumn
De sentimente vestejite de ura si de durere.
Am incercat sa le reanimez cu lacrimile mele,
Insa din pacate,era prea tirziu
Toate s-au topit.Si s-a asternut indiferenta.
Intr-o zi m-am gindit ca ar fi bine
Sa cumpar citeva sentimente de iubire.
Am intrebat,am cautat si n-am gasit.
Cineva mi-a ris in nas:
"Vrei sa cumperi sentimente?N-ai sa gasesti
Pentru ca sentimentele nu se vind ,nu se cumpara.
Sentimentele se dobindesc."
"Dar cum?"am raspuns."Simplu.Iubind."
"Si daca am sa le pierd din nou?"
"Nu-i nimic,o iei de la capat".

Nouveau,vieux,imposant

Judecata

Sufletul in fata lui D-zeu:
"Doamne, am pacatuit cit am fost pe pamint.
Si cam ce ai facut suflete?
Dar,sfintia ta nu stii?
Poate stiu,dar vreau sa aud de la tine.
M-am mindrit,am curvit,am birfit si multe altele ca nici nu mai stiu ce am facut sau nu.
Dar,aproapele l-ai iubit?
Cind si cind Doamne ,ca mai mult m-am gindit la mine.
Dar,dusmanii?
Doamne ,dar cum sa iubesc dusmanii?Ei m-au calcat in picioare.Trebuia sa le-o intorc cu virf si indesat.
Asa zici?Dar Eu ce am facut cu voi ca M-ati ranit ?
Doamne,dar noi nu suntem dusmanii Tai!
Nu,dar v-ati purtat ca niste dusmani.

Si acu' ce fac Doamne?
Sf.Petru te va indruma.
Unde,Doamne?
La subsol.
La subsol?
Nu mai intreba ,du-te dupa El.Cu tine am terminat Ma asteapta altii.
Doamne,nu mai am nici o sansa?
Nu,ai avut una si a risipit-o pe nimic."

Dor

Vara e pe sfirsite.Diminetile sunt reci si muntii sunt invaluiti in ceata fina.Cimpurile si-au schimbat culorile si puisorii de prepelita au invatat sa zboare.Un soi de tristete mi se pune pe suflet ca cetile muntilor.Si desi soarele straluceste si ar trebui sa ma bucur de caldura lui,nu face decit sa-mi adinceasca si mai mult tristetea.Poate ca anotimpul toamna imi aduce aminte de alte perioade din viata mea ,poate ca dorul de locurile unde m-am nascut si toate amintirile nu fac decit sa asterna aceasta ceata a tristetii.Mai simt aceasta tristete cind se apropie sarbatorile,pentru ca aici nu sunt aceleasi traditii.Citeodata un gen de revolta imi inunda sufletul ,dar din pacate nu pot schimba nimic.Eu am ales acest drum si nu am de ce sa ma pling.Degeaba explic ca la noi traditiile nuntii sunt altfel ,inmormintarile sau botezul.Noi suntem ortodocsi,ei catolici .Ei isi spun crestini,noi nu suntem crestini.Asa au cunoscut ,asa fac.Toate imi lipsesc si nu exista comparatie.Mi se spune ca in curind toate astea se vor pierde.Chiar daca am intrat in UE si ca pe undeva avem nevoie de un pic de civilizatie in plus,sper ca toate traditiile romanesti nu se vor pierde.Ar fi pacat.

Daca......

Daca am putea sa ne bucuram de toate maruntisurile vietii!Daca am putea sa-l privim pe cel de linga noi asa cum ne-am privi pe noi!Daca am pretui cu adevarat ceea ce avem!Daca am respecta regulile si demnitatea celui de linga noi!Daca........Din pacate,mindria,lacomia,nepasarea si iubirea propriei persoane ne impiedica sa privim si alaturi.Asa se face ca bietul nostru pamint e distrus de calamitati si razboaie.Mii de persoane sufera si mai ales copiii,care nu au nici o vina.Poate ca e prea tirziu sa mai luam pozitie,dar..... mai bine mai tirziu decit niciodata."Pamintul nu este al nostru ,ci al urmasilor ,urmasilor nostri", ca sa modific un pic citatul lui Stefan cel Mare care zicea acelasi lucru despre Moldova.Pentru moment o ducem bine, sa zic asa, dar copiii nostri?Dar nepotii si stranepotii nostri?"D-zeu iti da ,dar nu iti baga si-n traista".

Despre........

Am vazut aseara un film "Sex Traffic" ,asa se chema in franceza.Numai ca in rolul principal a jucat Ana Maria Marinca.Un rol de exceptie.Cred ca e o mare artista.Totul parea atit de real!In schimb filmul a fost cutremurator.daca vreodata a existat o asemenea realitate atunci...........Cindva,in viata mea am intilnit o persoana care a r fi facut trafic de persoane.Nu stiu prea sigur sau poate erau doar zvonuri.La vremea aceea nu prea stiam ce inseamna si nu ca as fi proasta ci pentru ca pur si simplu nu am fost confruntata cu acest gen de situatie.D-zeu m-a ferit de asa ceva.Acum realizez ca este un lucru care s-ar fi intimplat oricui si ca trebuie sa fie foarte,foarte umilitor pentru persoanele care se gasesc in asemenea situatie.Pina la urma banii nu au nici o valoare,important e sa-ti pastrezi demnitatea si daca ne gindim bine fetele acelea nu cistigau nimic,se imbogateau doar pestii.No comment!

Din jurnalul unei inimi

"La radio cinta o melodie destul de veche.Plonjez in trecut.Era iarna si ningea,nigea.Fulgii scamosi cadeau unii dupa altii si nu apucau sa se aseze caci vintul ii purta aiurea.Se insera si tura se termina.Asteptam cu nerabdare ora plecarii ,stiam ca apoi voi fi cu tine.Vorbeam de una ,de alta si ce -i mai presus ,ne iubeam.Nu-mi pasa de nimic atita timp cit eram cu tine.Nu-mi pasa ca nu-mi ajungeau banii,ca seful meu era un nemernic,ca era frig afara,nu-mi pasa ca, din cind cind te suna nevasta.Ea,era departe,eu,eram cu tine.A trecut iarna,a venit primavara cu alte amintiri si a trecut si ea.Din cind in cind ascultam aceeasi melodie care-mi spunea de tine.A venit vara si ca si cum totul prevestea toamna ,tu,dintr-odata te-ai racit.Nu ma mai iubeai sau poate nici nu m-ai iubit.Si toamna a venit cu ploi grele .Tu,erai alt om,te schimbasesi si nu intelegeam de ce.Sufletul imi plingea cu lacrimile toamnei.Priveam pe geam printre picaturi cum treceai nepasator spre o alta tinta.Acum, eu am o alta viata si tu o alta.Dar sufletul mi-e gol si melodia imi face rau."

Le voyage de Monsieur Perichon

Am fost la teatru.Teatru in aer liber.Totul a fost impecabil:decorul,actorii si piesa.O comedie in 4 acte."Le voyage de Monsieur Perichon".Si mai ales faptul ca in rolul principal a jucat Michel Galabru.Cunoscutul actor ce a jucat ani de-a rindul cu Luis de Funes.Toata lumea cunoaste "Jandarmii".Si,desi are o virsta inaintata a ramas acelasi Michel Galabru(Gerber) care face grimase si amuza lumea.Mi-e drag omul asta.Un mare,mare actor.

Stire

Dau drumul la radio si ascult stirile de la ora 12,00.Ramin blocata la urmatoarea stire:"doua adolescente de 17 si 18 ani au ucis-o pe bunica uneia dintre ele in virsta de 75 de ani."Ma gindesc ,cum ar fi ca peste 20 de ani sa-mi dea in cap nepoata mea?Brrrrrrr!A innebunit lumea.

Ei,si?

Navigind pe ici pe colo ,printre bloggeri, vreau sa zic,am avut satisfactia sa constat ca sunt singura de virsta mea care are un blog si care scrie timpenii.Sigur,femeile de virsta mea sunt femei cuminti, ,care cu afaceri, care cu o droaie de copii sau mai stiu eu cu ce activitati se indeletnicesc.Eu,am mai mult timp la dispozitie,asa ca pot sa navighez pe internet cind vreau.Si,imi si place .De fapt, imi place tot ce e modern.Nu-i un pacat.Si pe urma cui ii pasa ca eu am un blog?Pe cine intereseaza?Poate nici nu o sa ma citeasca cineva.Ei,si?Eu continui.E loc si pentru o mamaie ca mine.

Decizie

Simti frica pina in maduva oaselor.Emana frica prin toti porii.Se facuse alba la fata si nici macar nu indrazni sa respire.Statea in picioare in fata lui cu capul plecat ca la Judecata de Apoi.Incerca sa se fofileze si sa iasa din camera.
"Stai aici",tuna barbatul."Vrei sa pleci,hai?"
Nu-i raspunse nici intr-un fel si nici nu indrazni sa-l priveasca.Stia ca atunci cind e beat nu trebuie contrariat.Spera ca o sa scape cumva si o s-o lase in pace.Dar,nu.
"Asa deci,la nunta la sor'ta ai dansat cu cumnatu',pe mine nici nu m-a bagat in seama,"
"Mai,omule tu iti aduci aminte de acu' trei ani" ii raspunse ea cu o voce mica
"Pai,da,tu crezi ca-s prost,nu?Crezi ca nu stiu ca va face pe amindoua,si pe tine si pe sor'ta?"
"Doamne,omule nu stii ce spui?Cum crezi asa ceva?"indrazni ea sa-l contrazica.
"Sa taci 'tu-ti gitu' ma-tii, ma crezi prost nu? "si jap! ii arse o palma de-i clatina capul
"De ce dai ,mai omule?Ce ai cu mine?"zise ea ametita
"Cum ,fa tu-ti mortii ma-tii?Tu dansezi cu cumnatu' si eu stateam ca prostu'. Nici una,nici doua cu o ploaie de pumni se abatu asupra ei.Nu zise nici milc!de rusinea vecinilor.Spera ca soacra-sa va iesi din camera ei si-l va potoli.Dar nu iesi nimeni si incasa loviturile ce cadeau peste tot.Nu-si mai simtea capul si era atit de ametita ca isi pierdu echilibrul.Buza de sus era sparta si un firicel de singe se scurgea pe barbie.Dar el mai tare se incrincena si o lovi pina obosi.Ea nici nu putea plinge macar.Stia ca nu avea nici o sansa sa iasa din camera.Obosind ,se opri,o privi cu dispret,mai bau o gura de vodca si clatinindu-se se aseza pe pat.Ea nu se ridica si nu-l privi deloc de frica sa n-o ia de la inceput.Astepta si se ruga la D-zeu sa adoarma.Asteptarea i se paru o vesnicie pina cind auzi sforaitul lui.Incetisor,se ridica.Podeaua scirtii si el se intoarse in pat cu un mormait surd de om beat.Incremeni.Isi tinu respiratia si astepta din nou pret de citeva minute bune.Isi lua incetisor geanta si iesi spre usa cu spatele.O deschise incet si iesi din apartament fara sa ii pese ca e in capot si ca e noapte.Un lucru stia,sa plece cit mai departe de bestia care se credea om.

Din curiozitate

Privi barbatul si i se paru ciudat.Numai ca,nu intelegea ce il facea sa fie ciudat.Avea urechile clapauge, un nas cam mare.Bine,dar mai sunt barbati cu urechi clapauge si nasuri mari si nu sunt ciudati.El ce avea?Purta ochelari.Dar nu era asta.Il privi mai indeaprope fara sa fie observata.Isi lipi efectiv privirea de el.De ce era ciudat?Cauta si cauta fara sa mai fie atenta la ce ii spunea prietena ei.El observa ca e privit si jenat isi intorse ochii in alta parte rosind.Nu era genul ei de barbat si nu pentru ca era o ciudatenie, ci pentru ca pur si simplu nu-i spunea nimic.De altfel nici nu stia nici cine era.Nu avea indrazneala sa o intrebe pe prietena ei,se temea ca ar fi fost luata in ris.Si totusi:"Vezi tu barbatul acela cu ochelari de la masa de vizavi?" intreba intrerupindu-si prietena din pledoaria pe care tocmai aceasta o facea vizavi de casnicie."Da,ce-i cu el?" raspunse aceasta iute, vadit incurcata ca ea nu o asculta la ceea ce-i spunea."Nimic,voiam sa stiu doar de-l cunosti,""Pai,e vecinul meu de bloc,nevasta-sa e plecata in strainataturi"."Zau,ma?Il gasesc cam ciudat"."De vina o fi ochiul lui de sticla"."Cum?Are un ochi de sticla?intreba mirata.Atunci,asta trebuie sa fie,de-l gasesc ciudat"si inchise subiectul.Macar stia de ce e ciudat.Nu simti nici compasiune nici altceva.Era un om ca toti altii.