Din curiozitate

Privi barbatul si i se paru ciudat.Numai ca,nu intelegea ce il facea sa fie ciudat.Avea urechile clapauge, un nas cam mare.Bine,dar mai sunt barbati cu urechi clapauge si nasuri mari si nu sunt ciudati.El ce avea?Purta ochelari.Dar nu era asta.Il privi mai indeaprope fara sa fie observata.Isi lipi efectiv privirea de el.De ce era ciudat?Cauta si cauta fara sa mai fie atenta la ce ii spunea prietena ei.El observa ca e privit si jenat isi intorse ochii in alta parte rosind.Nu era genul ei de barbat si nu pentru ca era o ciudatenie, ci pentru ca pur si simplu nu-i spunea nimic.De altfel nici nu stia nici cine era.Nu avea indrazneala sa o intrebe pe prietena ei,se temea ca ar fi fost luata in ris.Si totusi:"Vezi tu barbatul acela cu ochelari de la masa de vizavi?" intreba intrerupindu-si prietena din pledoaria pe care tocmai aceasta o facea vizavi de casnicie."Da,ce-i cu el?" raspunse aceasta iute, vadit incurcata ca ea nu o asculta la ceea ce-i spunea."Nimic,voiam sa stiu doar de-l cunosti,""Pai,e vecinul meu de bloc,nevasta-sa e plecata in strainataturi"."Zau,ma?Il gasesc cam ciudat"."De vina o fi ochiul lui de sticla"."Cum?Are un ochi de sticla?intreba mirata.Atunci,asta trebuie sa fie,de-l gasesc ciudat"si inchise subiectul.Macar stia de ce e ciudat.Nu simti nici compasiune nici altceva.Era un om ca toti altii.