Dor

Vara e pe sfirsite.Diminetile sunt reci si muntii sunt invaluiti in ceata fina.Cimpurile si-au schimbat culorile si puisorii de prepelita au invatat sa zboare.Un soi de tristete mi se pune pe suflet ca cetile muntilor.Si desi soarele straluceste si ar trebui sa ma bucur de caldura lui,nu face decit sa-mi adinceasca si mai mult tristetea.Poate ca anotimpul toamna imi aduce aminte de alte perioade din viata mea ,poate ca dorul de locurile unde m-am nascut si toate amintirile nu fac decit sa asterna aceasta ceata a tristetii.Mai simt aceasta tristete cind se apropie sarbatorile,pentru ca aici nu sunt aceleasi traditii.Citeodata un gen de revolta imi inunda sufletul ,dar din pacate nu pot schimba nimic.Eu am ales acest drum si nu am de ce sa ma pling.Degeaba explic ca la noi traditiile nuntii sunt altfel ,inmormintarile sau botezul.Noi suntem ortodocsi,ei catolici .Ei isi spun crestini,noi nu suntem crestini.Asa au cunoscut ,asa fac.Toate imi lipsesc si nu exista comparatie.Mi se spune ca in curind toate astea se vor pierde.Chiar daca am intrat in UE si ca pe undeva avem nevoie de un pic de civilizatie in plus,sper ca toate traditiile romanesti nu se vor pierde.Ar fi pacat.