Despre despartire

Iata ca si starurile se despart.Numai ca, spre deosebire de noi ei sunt mediatizati si dintr-o stire aparent banala si care nu ii priveste decit pe cei doi,se umfla stirea si ajunge la proportii nebanuite.Se intra in amanunte care,ma repet, nu priveste decit pe cei doi.Cind simti ca te sufoci si ca pamintul se scufunda,pentru ca nici o despartire nu-i usoara,mai trebuie sa suporti si comentariile ziarelor si a celor care te judeca.Dupa mine,doliul dupa o despartire trebuie facut in liniste,fara discutii inutile.E usor sa critici sau sa dai sfaturi cind privesti din afara.Dar,citi sunt in stare sa treaca peste o despartire total nepasator? Noi,oamenii de rind avem privilegiul de fi mai putin in colimator ,desi nu scapam nici noi de comentariile vecinilor sau chiar de a orasului intreg.
Mie imi pare rau pentru toti cei ce se despart!

Despre prietenie

Eram bune,bune prietene.Lucram impreuna si tot timpul aveam ceva de discutat.Ne intelegeam bine si ca treceam bune sau rele ni le spuneam una alteia si ne incurajam cind dadeam de greu.Ieseam impreuna in oras, ne distram sau plingeam amindoua cind una din noi suferea.Imi aduc aminte serile de iarna cind ni le petreceam impreuna mincind cartofi copti si beam vin sau bere cu gasca.Nu ne scapa nimic din birfele orasului.SI intr-o zi cind asupra mea se abatu un necaz ce ma facu sa-mi pierd increderea in mine si in oameni,ca de obicei am alergat la umarul prietenei mele.Numai ca data aceea incurajarile erau spuse printre dinti si umarul era dur.Nu mi-am dat seama la momentul acela ca de! era prietena mea.Multi ani mai tirziu cind eu deja plecasem din orasul meu am aflat ca de fapt necazul ce-l avusesem fusese provocat de buna mea prietena cu acolitele ei.Fara nici o explicatie si iremediabil am rupt orice legatura .O uram si-as fi putut sa ma razbun.Totusi nu am facut-o.I-am demonstrat ca in ciuda a ceea ce mi-a facut am fost si ramin o doamna.Nu pot sa spun ca nu imi lipseste.Am fost tentata sa o sun de multe ori,dar suferinta care am indurat-o mult timp dupa aceea si faptul ca m-a considerat o idioata m-a oprit sa o fac.La ce bun sa fii prieten cu cineva care te inseala si in spate ride de tine? De altfel ,nu prea mai am incredere in nimeni si faptul ca sunt intr-o tara straina in care prieteniile nu se leaga usor ma fac sa sufar.Citeodata as vrea sa ies la o cafea cu cineva sau pur si simplu sa ies la plimbare ,sa discut cu cineva ,sa glumesc sau eu stiu?pur si simplu sa ne asezam pe o banca in parc si sa privim lumea care trece in stinga si-n dreapta.Din pacate sunt singura si trebuie sa ma multumesc doar cu navigatul pe internet si sa fac magazinele singura.Asta e!

O zi.....

Ii vad venind incet pe sosea si in amurgul serii sunt ca doua aratari ciudate.Dau din miini si in lumina lampii de la stilp mi se par ca doua aripi negre.Nu la vad chipurile, ci doar cozoroacele sepcilor trase pe ochi.La aud glasurile, dar nu pot distinge nimic, fiindca vintul poarta cu el vorbele spre miazazi.Aud un ris gros, semn ca lucrul s-a terminat cum trebuie.O bufnita le raspunde din castanul vecin. Seara se lasa mai neagra,semn ca toamna si-a intrat in drepturi si zilele s-au scurtat.Pe cer un avion isi urmeaza ruta sclipind in intuneric si Luceafarul ii tine companie.Un oftat imi scapa ca s-a mai dus o zi.

Madonna ne fait pas le plein

LA REINE autoproclamée de la pop se produisait samedi et dimanche lors des concerts parisiens de sa tournée "Sticky and Sweet" devant un Stade de France enthousiaste mais pas aussi rempli qu'attendu. Les vendeurs à la sauvette en ont été pour leur frais. Si Madonna,50 ans, conserve une belle fraicheur physique,son répertoire a tendance à se répéter.Outre son dernier album "Hardy Candy", Madonna a chanté des titres plus anciens comme "Like a Virgin" et "La Isla bonita" en version tzigane.

Ah! cit te urasc!

Te urasc ca m-ai facut sa sufar.
Si,te mai urasc ca existi.
Te urasc ,ca nu ti-a pasat de mine
Te urasc ca te-ai gindit doar la tine.
Te urasc,nici nu stii tu cit
Ma culc si ma scol cu ura-n gind.
Te urasc,ca mi-ai dat viata peste cap
Te urasc si-as vrea sa scap,
De ura pe care ti-o port.
Am sa-nnebunesc si nu mai pot.
Ah!Te urasc si Ma urasc
Cum am putut sa te iubesc?
Te-am iubit si m-ai ranit
Acum,te urasc la infinit.

Idei de toamna

O umbra, ca o aripa de inger
A trecut peste sufletul meu
O frunza ingalbenita a cazut
Peste inima mea.
Miroase a struguri,a iarba coapta,
Iar cimpiile sunt galbene,maronii.
Cerul e sticlos si soarele cu dinti,
Musca din sufletul meu
Ranind adinc sentimentele
Ce le purtam verii trecute
Regrete,regrete pierdute
Pe o rafala de vint,
Purtate spre o alta lume
De dincolo de cer.

Stiri

Tot citesc in ziare despre asa zisele "dive".Ca sunt la intrecere, ca una e in divort si ca celalalta a scos o carte si ca trage foloase din politica desi nu ii place politica si etc.,etc....Ma intreb: oare ziarele astea nu gasesc alte subiecte mai interesante? La urma,urmei sunt si "divele" niste fiinte la fel ca noi.Respira,maninca,iubesc si merg la toaleta,nu?De ce trebuie o asa mediatizare pentru niste fapte care incap doar pe doua rinduri? Probabil ca e mai picant si ziarul se vinde mai repede.

Cutia cu vise

Aveam sus pe dulap o cutie in care adunam vise frumoase.Unele se repetau,altele erau mai melancolice ,altele mai vesele. Credeam in ele si ma gindeam ca intr-o zi se vor realiza.Si nu stiu cum, o data s-a strecurat si un cosmar.Visele frumoase s-au speriat si s-au volatilizat.Cosmarul a ramas. De atunci nu mai cred in vise, caci realitatea e alta.

Paranteza

E timpul rosiilor si eu maninc rosii cu piine.Rosii din gradina mea.Si asta mi-aduce aminte de copilarie cind asteptam sa vina tata de la tractoare cu piine neagra.Piinea mirosea putin a motorina si eu muscam cu nesat din bucata de piine proaspata.Mi-aduc aminte si de verile cu zile lungi cind desculta, ma jucam prin praful ulitei cu alti copii de seama mea.Copilaria mea nu a fost nici fericita nici nefericita.Ar fi fost loc de mai bine. Nu condamn pe nimeni,dar poate mi-as fi dorit ca mama sa stea mai mult pe acasa si tata sa fie mai blind cu noi. Din pacate conceptiile erau invechite iar barbatul era stapinul casei.Nu zic ca tata nu ne-ar fi iubit in felul lui dar avea un ciudat stil de a iubi
Imi doresc sa nu fiu ca el,desi uneori iese la iveala caracterul lui.Si ma urasc pentru asta,caci nu vreau sa fiu ca el. O persoana draga mie, mi-a reprosat ca sunt meschina si rea.Poate asa o fi ,dar cine e de vina?Genele mele sau trecutul dureros prin care am trecut?Poate ca imi trebuie un psiholog sau poate intr-o buna zi am sa devin nebuna de legat.
Ma rog.....

Reflectii

Mda!Poate ca mi-ar fi placut sa fiu mai frumoasa sau mai desteapta.Sa fiu cineva.Unii ma considera inteligenta,altii frumoasa eu insa,nu ma consider asa.Si de ce m-as considera mai presus decit altii?Ca stiu franceza,ca am avut curajul sa infrunt destinul? Ca am avut puterea sa o iau de la capat de multe ori?Oare nu toti o fac mai mult sau mai putin?Cu ce sunt mai diferita decit altii?Cu nimic.Sunt o fiinta obisnuita ca toti altii nu ma pling de ceea ce nu am si multumesc celui de sus pentru ceea ce am.Mi-am regasit puterea de spirit si increderea in mine dupa ce ani la rind am fost tratata ca o servitoare.Am demonstrat ca pot si m-am descurcat chiar daca mi-a fost greu si am simtit uneori ca ma lasa puterile.De altfel ,trebuie gindit ca exista persoane mult mai nefericite decit tine si ca problemele tale sunt mici in comparatie cu ale lor.Am tendinta de a exagera cu lucruri marunte,ma enervez din nimic si supar persoanele care le iubesc.De vina o fi ,poate, trecutul meu.Eu sunt cum sunt,asta sunt si nimic nu ma poate schimba.

Ginduri de toamna

Toamna intra cu pasi marunti,
Vintul buclucas invirte frunzele ingalbenite
Intr-un vals numai de el stiut.
Puii de rindunica au invatat sa zboare
Si in fiecare dimineata ii vad insirati
Pe sirma din fata casei.
Se pregatesc de drum lung.
Cerul nu mai e limpede si norii
Din ce in ce mai des se vad la orizont
Negri si amenintatori.
Insa, nu ploua si vremea e rece.
Anotimpurile se perinda unul dupa altul
Si odata cu ele viata mea.
Totu-i trecator si uneori
Necazurile ma apleaca la pamant.
Nu pot decit sa sper ca
Anotimpul rece,trece
Si ca primavara va zimbi din nou.
Dar,va veni iarna cea lunga si
Atunci,primavara nu va mai veni.
Voi deveni doar uitare.

Amy McDonald

Am auzit din intimplare melodia "This is the life" si nu stiam cine o cinta.Nu stiu de ce,dar dupa voce mi-o inchipuiam altfel.Si am avut placuta surpriza sa constat ca e o fata tare draguta si desteapta.Ciudat,dar pe vremuri am avut o prietena care semana ca doua picaturi de apa.Imi place cum cinta si e pacat ca nu inteleg decit frinturi pentru ca din pacate nu stiu engleza.

Destin

Tocmai incepuse sa ploua si ea iesise din casa cu pelerina pe umeri.Iubea ploaia si acum mai mult ca niciodata simtea nevoisa fie singura sa -si puna ordine in ginduri.Era trista, mai ales dupa discutia de aseara la telefon cu Andrei.O contrariase si o suparase.Se apropiase de Andrei intr-un moment dificil,ii acordase toata increderea.Ea care se credea o fata cu capul pe umeri de data aceasta si-l pierdu complet.Andrei nu era un tip prea frumos,dar era tandru si stia sa asculte.Si tocmai de aceea ii era greu sa renunte la el.L-a rugat sa aiba rabdare sa se intoarca la Bucuresti si atunci vor discuta mai pe indelete.Dar el ii raspunse rece ca s-a terminat si ca el in doua zile va fi la Londra unde primise o bursa pentru studii.Cufundata in ginduri nu realiza ca iesise din sat.Mergea pe marginea riului fara sa auda zgomotul ploii.Se intreba ce va face fara Andrei,cum va putea sa iasa din negura fara el.II va lipsi mingiierea lui,ea care nu prea avusese parte de prea multa afectiune din partea parintilor.Simti un nod in git.Lacrimile curgeau in voie pe obraji si se amestecau cu ploaia care cadea din ce in ce mai aprig.Fulgere se vedeau din ce in ce mai aproape.Nu ii era frica,macar de-ar fi murit.Cui ii pasa?Dar nu,va merge mai departe cu sau fara Andrei.Se opri in loc si privi in jur,mai ca nu recunoscu locul.Se intunecase rau si fulgerele erau din ce in ce mai dese.Se intoarse si privi in urma.Satul nu se mai vedea.Riul era tulbure si vuia.I se facu frica.Auzi un vuiet infundat si nu-si dadu seama ce ar putea fi.Dintr-o data un gind ii trecu prin minte:"Doamne,barajul.Daca cedeaza barajul?"O lua la fuga cit o tineau puterile.Privi in urma si auzi un muget infiorator.Fugi dar fara spor.Pelerina o tinea in loc.O dezbraca si o arunca.Era prea departe de sat ,dar spera ca va gasi ceva sa se poata salva.Mugetul se apropia din ce in ce.Continua sa fuga ,dar obosise.Valul de apa o ajunse si o matura o data cu lemnele ce le purta .Striga dupa ajutor, insa mugetul apei ii acoperi vocea.Se agata cu toate puterile de o bucata de lemn.Apa o purta vijelios.Un trunchi de copac o lovi in cap si-si pierdu cunostinta.A doua zi ploaia se opri si incet, incet apele incepu sa se retraga.Parintii disperati impreuna cu vecinii o cautasera toata noaptea.Dupa citeva zile cind aproape totul intrase in ordine la 20 de km distanta de sat in lunca riului cineva gasise un corp de femeie.In raport medicul legist scrisese:"Victima de sex feminin a murit in urma contuziei cu un corp dur si era insarcinata in 8 saptamini."

Din jurnalul unei inimi 2

"E simbata seara si tu te pregatesti de iesire.Faci dus,te parfumezi iti pui hainele cele mai sic.Ai agatat o alta vara asta si te gindesti ca poate ,poate pica ceva.Esti vesel.Chiar iti vine sa cinti.Iti simti inima tresaltind la gindul ca poate noaptea asta ti-o vei petrece cu ea.Iti place de ea,desi nu ai putea spune ca o iubesti.Ce conteaza?Important e sa cada.Dragostea de vara trecuta?Ti-a placut ,dar n-a mers.Ai fi vrut sa dureze,dar ceva scirtiia.Poate ca nu erati chiar pe aceeasi lungime de unda.Nu ai regretat ca s-a terminat,poate ca nici n- a contat prea mult pentru tine.Tu esti hotarit sa mergi inainte si sa profiti.De ce sa profite ele de tine cind poate sa fie invers?Tu le dai ce vor,doar esti tare in pat. Si din cind in cind cite un mic cadou.Daca sunt multumite sau nu,treaba lor.Tu iti vezi de ale tale.Si uite asa,timpul trece si tu zbori din floare in floare.Dar vine o vreme cind nu mai ai nici 20 de ani si nici 30.Si te trezesti singur.Si atunci cauti si tu pe cineva sa te inteleaga ,sa te asculte sau sa te mingiie cind esti nefericit si simti ca pamintul se scufunda.Dar,nu-i nimeni linga tine.Singura mingiiere e sticla care ti-e alaturi.Poate ca ai avut o sansa,dar din nebunia cursei i-ai dat cu piciorul.Faci bilantul,tragi linie si nu-ti ramine nimic.Ba da.Sticla."

Regret

Imi pare rau ca nu stiu cinta sa pot spune prin cintec cind ma doare sau cind sunt fericita.Imi pare rau ca nu stiu sa pictez sa pot pune pe pinza toate minunatiile naturii sau starea sufletului pe moment.Si-mi pare rau ca nu stiu zbura sa ma inalt la cer aproape de soare si sa adun in suflet toata caldura lui.Imi pare rau ca am gresit de multe ori si cind mi-am dat seama a fost prea tirziu.De toate imi pare rau.

Creta

Sfirsit de vacanta cu regrete.Totul a fost frumos,incredibil chiar.Prima vacanta petrecuta departe de casa.Cu excursii lungi in autocar,cu multi copii care se amuzau la piscina sau la plaja,cu multi turisti de toate nationalitatile.Creta,in ciuda peisajului uscat stie sa-si atraga turistii.Te intrebi chiar cu ce traiesc oamenii aia?Caci industrie nu exista iar terenul nu e nici pe departe cel din Romania.Si totusi,traiesc.Din turism si din agricultura chiar daca nu va vine sa credeti.