Despre prietenie

Eram bune,bune prietene.Lucram impreuna si tot timpul aveam ceva de discutat.Ne intelegeam bine si ca treceam bune sau rele ni le spuneam una alteia si ne incurajam cind dadeam de greu.Ieseam impreuna in oras, ne distram sau plingeam amindoua cind una din noi suferea.Imi aduc aminte serile de iarna cind ni le petreceam impreuna mincind cartofi copti si beam vin sau bere cu gasca.Nu ne scapa nimic din birfele orasului.SI intr-o zi cind asupra mea se abatu un necaz ce ma facu sa-mi pierd increderea in mine si in oameni,ca de obicei am alergat la umarul prietenei mele.Numai ca data aceea incurajarile erau spuse printre dinti si umarul era dur.Nu mi-am dat seama la momentul acela ca de! era prietena mea.Multi ani mai tirziu cind eu deja plecasem din orasul meu am aflat ca de fapt necazul ce-l avusesem fusese provocat de buna mea prietena cu acolitele ei.Fara nici o explicatie si iremediabil am rupt orice legatura .O uram si-as fi putut sa ma razbun.Totusi nu am facut-o.I-am demonstrat ca in ciuda a ceea ce mi-a facut am fost si ramin o doamna.Nu pot sa spun ca nu imi lipseste.Am fost tentata sa o sun de multe ori,dar suferinta care am indurat-o mult timp dupa aceea si faptul ca m-a considerat o idioata m-a oprit sa o fac.La ce bun sa fii prieten cu cineva care te inseala si in spate ride de tine? De altfel ,nu prea mai am incredere in nimeni si faptul ca sunt intr-o tara straina in care prieteniile nu se leaga usor ma fac sa sufar.Citeodata as vrea sa ies la o cafea cu cineva sau pur si simplu sa ies la plimbare ,sa discut cu cineva ,sa glumesc sau eu stiu?pur si simplu sa ne asezam pe o banca in parc si sa privim lumea care trece in stinga si-n dreapta.Din pacate sunt singura si trebuie sa ma multumesc doar cu navigatul pe internet si sa fac magazinele singura.Asta e!