O zi.....

Ii vad venind incet pe sosea si in amurgul serii sunt ca doua aratari ciudate.Dau din miini si in lumina lampii de la stilp mi se par ca doua aripi negre.Nu la vad chipurile, ci doar cozoroacele sepcilor trase pe ochi.La aud glasurile, dar nu pot distinge nimic, fiindca vintul poarta cu el vorbele spre miazazi.Aud un ris gros, semn ca lucrul s-a terminat cum trebuie.O bufnita le raspunde din castanul vecin. Seara se lasa mai neagra,semn ca toamna si-a intrat in drepturi si zilele s-au scurtat.Pe cer un avion isi urmeaza ruta sclipind in intuneric si Luceafarul ii tine companie.Un oftat imi scapa ca s-a mai dus o zi.