Dragostea

Dragostea muribunda filfiia din aripile murdare.Odata,aripile astea erau de un alb pur,dar toata neincrederea si gelozia le murdarise .Era cazuta la pamant si respira zgomotos cu ultimele puteri.Incerca sa se ridice dar ochii ce alta data erau de un albastru limpede erau tulburati si cu vinisoare rosii.Brrr!era tare urita.Nu mai avea putere sa-si strige cu tarie inocenta si frumusetea. Era abandonata de toti si o clipa cauta ajutor la ea ,dar ea ii intoarse spatele demult.Privi cu ochii rosii spre el, insa el nici nu o observa intr-atit era de concentrat pe ce va veni decit pe ce a fost.Atunci umilita isi pleca capul si doua lacrimi grele ii picura pe tarina prafuita.Stia ca va muri.Nu mai avea nici un rost sa se bata pentru ceva care deja s-a risipit.Cit de frumoasa a fost la inceput!Cite soapte de iubire i-a fost dat sa auda!Unde s-au dus toate astea si de ce a trebuit sa moara asa de tinara?Nu aveau mila pentru ea si putin le pasa pentru ce a fost.Cu un ultim Adio! pe care ea il aruncase in graba si dragostea isi trase ultima suflare cu ochii indreptati spre cer.El pleca iute spre alte orizonturi si alte iubiri.