Sunt multe lucruri pe care le regret.Sunt multe lucruri pe care le-am facut si de care nu sunt deloc mindra.Privesc in trecut si-mi dau seama ca de multe ori am suferit degeaba.Dar,poate ca prin suferinta m-am calit si am invatat ca trebuie sa merg mai departe, chiar daca uneori simteam ca nu mai pot.Sau ,poate ca suferind am invatat sa apreciez momentele scurte de fericire.Daca am avea soare tot timpul nu l-am aprecia la fel de mult ca de dupa ploaie si nu ne-am bucura de razele firave care apar dintre nori.De aceea cred ca suferinta face parte din noi.Cadem si ne ridicam si iar cadem.Si viata continua pentru unii mai bine si pentru unii mai rau.Pe masura ce trece timpul, imi dau sema ca nu am petrecut indeajuns cu persoanele dragi, ca nu le-am spus cit le iubesc si sa ma ierte de le-am gresit, ca poate nu am fost dreapta si am judecat gresit .Si regret ca nu am curajul sa le spun.Consider ca e ridicol si ca tot stiu ca ii iubesc si ca nu mai e nevoie sa le-o spun.Si ma simt vinovata fata de biata mea mea mama ca nu pot sa fac mai mult pentru ea.Mi-as fi dorit sa -i fi putut schimba viata sa simta si ea ca traieste.Dar nu suntDumnezeu si nu am cum sa-i dau alta viata.Regrete,regrete !

In amintirea verii

O zi

Azi,a fost o zi tare frumoasa.Chiar daca a fost ger soarele a zimbit cu dinti moi.Am urcat pe munte (Theaullan)si nici nu mai stiu de cit timp nu am mai facut-o.Muntele stingher m-a imbratisat timid si vintul de nord mi-a sfichiuit parul.Vecinul lui,Larzac, era alb de zapada si am simtit racoarea zapezii adusa de vint.Mi-am tras gluga pe cap si am inaintat prin iarba inchetata.O pasarica a zburat speriata dintr-un boschet.M-am apropiat de faleza si am privit in departare.Eolienele se vedeau in lumina soarelui ca niste pasari cu aripile desfacute.Mi-am intins bratele si o clipa mi-a venit sa zbor sa ating cerul.Razele soarelui cadeau piezis in vale peste cimpurile verzi, parca desenate de mina unui copil.Mi-am umplut plaminii cu aer pur si am strigat:Traiesc!Ecoul mi-a raspuns din vale deformindu-mi vocea. Am coborit incet pe panta privind tot timpul la orizont.Se lasa seara si era din ce in ce mai frig.

"Quand tu brises un coeur,dans le ciel une étoile meurt,
Et quelques part un petit ange blessé pleure.
Je suis persuadé que les anges ne méprisent pas tant les hommes
Que les hommes se méprisent les uns les autres....."



Cind tu ranesti o inima,in cer o stea moare,
Si undeva un ingeras ranit plinge.
Sunt sigura ca ingerii nu urasc atit de mult oamenii
Cum oamenii se urasc unii pe altii.....

Natura

Fulgii cad grabiti peste intinderile pustii.Si totusi ,cimpurile sunt verzi.Ai crede ca suntem in luna martie cind baba dochia isi scutura cojoacele si ca natura asteapta pregatita primavara cu nerabdare.Dar,suntem la sfirsitul lui noiembrie si ceturile au pus stapinire pe toate diminetile.Citeva mere palide si triste mai atirna de crengile marului din gradina,dezgolit demult de frunze.Teiul batrin de pe marginea soselei, fara nici o frunza, mai ofteaza din cind in cind in bataia vintului.Muntele invaluit in ceata strajuieste norii plini de zapada.Natura e atit de tacuta,de trista si de frumoasa in acelasi timp.Te indeamna la rugaciune si speranta.

"A doua femeie"

Am vazut aseara un film nemtesc.Se chema "A doua femeie".Poate ca ,dupa titlu nu suna interesant.Asa am crezut si eu.Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca printre actorii nemti jucau si doua romance.Maia Morgestern si Maria Popistasu.Filmul este asemanator cu "Je vous trouve trés beau" ,desi actiunea nu se petrece in acelasi mediu .Ceea ce m-a frapat a fost cum sunt considerate romancele.In amindoua filmele, romancele sunt dispuse sa faca orice pentru o viata mai buna si mai indestulatoare.Si in amindoua filmele,la un moment dat barbatii care cauta romance le considera de curve pentru faptul ca le place sa se distreze si ca le place sa fie bine imbracate sau....dezbracate.Imi pare rau ca regizorii acestor filme nu stiu ce se intimpla de fapt cu femeile romance si ca marea majoritate sunt considerate obiecte de care barbatii se folosesc si atunci cind nu le mai place se descotorosesc de ele fara regret.In Romania nu exista o lege care sa apere femeia care e batuta sau alungata de acasa.Cu citiva ani in urma o cunostinta de a mea avind probleme cu sotul si cu soacra a apelat la politie.Politia i-a spus cla r si raspicat:"Doamna ,in afacerile de familie nu ne bagam".Poate ca,de atunci legile s-au ordonat la UE ,insa eu nu prea cred.De aceea spun ca regizorii au vazut numai ce e pe dinafara si nu au intrat in miezul problemei.E drept ca peste tot sunt romancute "de meserie",dar nu cred ca sunt singurele.Am vazut anunturi cu tinere de prin Gabon,Camerun sau mai stiu eu de unde ,care s-ar marita cu orice babalic dispus sa imparta patul cu ele.Atunci,de ce suntem judecat gresit numai noi?Adevarul e,ca ne-am facut o imagine proasta peste tot in Europa si e pacat.Dupa mine,romancele sunt harnice ,destepte si frumoase.

Noi

Credem ca le stim pe toate.Constatam cu uimire ca e departe de a sti tot.Descoperim pe zi ce trece ca mai avem multe de invatat.La 15 ani suntem exuberanti,ne indragostim pentru prima data si daca nu merge avem impresia ca cerul se prabuseste.Mai tirziu pe la 20-25 avem deja o oarecare experienta si ne spunem ca a ne indragosti e o prostie si ca mai bine sa ne traim viata si sa luam ce e mai bun din ea.Timpul trece si ne dam seama ca suntem singuri, ca majoritatea prietenilor au familii si copii, iar noi ne invirtim in cerc fara vreun rost anume.Tinjim dupa o viata linistita cu doi copii, cu un ciine sau o pisica.Si nu mai gindim cu inima, ci suntem rationali.Ne spunem ca sentimentele sunt pentru cei mai tineri decit noi.Noi cautam comoditatea unui vieti de cuplu ca atitea altele.Viata continua si noi nu gasim persoana conforma criteriilor noastre si, ori raminem singuri, ori alegem la intimplare.Viata e ca un joc de carti.Daca ai noroc iti pica ceea ce-ti doresti,daca nu iti spui:"Tant pis,c'est la vie"!

Nori..Ceata..Frig..Frunze moarte..Suspine..Regrete..Fantome vechi...Luna plina..Iertare..Zimbete..
Un nou inceput..Viata.

Adieu!

Moartea intrase pe neasteptate si el pe marginea patului ramase surprins cu ciorapii in mina.Privi in stinga si-n dreapta si gindi: "Pe cine cauta? Nu-i nimeni batrin aici."Nu apuca sa-si termine gindul si cazu pe spate cu ochii in tavan.Sufletul se inalta fara un suspin si urma moartea ca si cum ar fi fost tovarasa lui de viata.Din inalt zari femeia lui care se precipita spre el cu tipete.Vazu casa si i se paru mica."Unde ma duc?Mai am atitea de facut.Ar trebui sa cumpar ferma asta si baietii nu si-au terminat scoala.Si nici casa nu am terminat-o.Unde ma duc?" Era,insa prea tirziu.Moartea ii rapise sufletul si nu mai era nimic de facut.Apoi ,intra in tunelul de lumina, simti o liniste ciudata si auzi cintece de ingeri.

Din trecut

Da,timpul trece repede.Nu vad unde se duce,vad doar ce lasa in urma lui.Amintiri placute sau mai putin placute.Pe masura ce inaintez in virsta ,amintiri pe care le credeam uitate, revin uneori fara sa le chem.Cred ca aveam vreo trei-patru ani. Era o seara senina de octombrie.Un vecin,ce locuia ceva mai departe de noi ,ne chemase la o pomana de toamna.Imi amintesc,seara senina cu stele puzderie si mama care ma tinea in brate.Si cum satul este asezat pe un deal,imi amintesc de asemenea ca dincolo de lunca riului,in departare,se vedeau luminitele orasului.Nu-mi mai amintesc chipul mamei din acea seara.Stiu doar ca,mama era tare tinara ,sa tot fi avut 20 de ani.Aveam o bundita veche si mama mi-a spus imi va face una noua.Eu ,bucuroasa am spus: "Da,si pe asta veche da-o naibii".Atunci,mama m-a dojenit cu blindete sa nu mai spun niciodata asa, ca e mare pacat.Am tacut rusinata si nu am indraznit sa o intreb de ce e pacat.Aveam sa aflu mai tirziu ce avea sa insemne.Nu-mi mai amintesc ce am mincat sau pe cine am vazut in seara aceea,dar noaptea neagra cu stele puzderie nu pot sa o uit.

Dragostea

Dragostea muribunda filfiia din aripile murdare.Odata,aripile astea erau de un alb pur,dar toata neincrederea si gelozia le murdarise .Era cazuta la pamant si respira zgomotos cu ultimele puteri.Incerca sa se ridice dar ochii ce alta data erau de un albastru limpede erau tulburati si cu vinisoare rosii.Brrr!era tare urita.Nu mai avea putere sa-si strige cu tarie inocenta si frumusetea. Era abandonata de toti si o clipa cauta ajutor la ea ,dar ea ii intoarse spatele demult.Privi cu ochii rosii spre el, insa el nici nu o observa intr-atit era de concentrat pe ce va veni decit pe ce a fost.Atunci umilita isi pleca capul si doua lacrimi grele ii picura pe tarina prafuita.Stia ca va muri.Nu mai avea nici un rost sa se bata pentru ceva care deja s-a risipit.Cit de frumoasa a fost la inceput!Cite soapte de iubire i-a fost dat sa auda!Unde s-au dus toate astea si de ce a trebuit sa moara asa de tinara?Nu aveau mila pentru ea si putin le pasa pentru ce a fost.Cu un ultim Adio! pe care ea il aruncase in graba si dragostea isi trase ultima suflare cu ochii indreptati spre cer.El pleca iute spre alte orizonturi si alte iubiri.

Ah!Romania!

De fiecare data cind revin in Franta, imi spun ca n-o sa mai intorc curind in tara mea de bastina.Si,totusi o fac de cite doua sau trei ori pe an.Ma trage ata tot acolo.Am oroare de taximetristii de la aeroport care sar pe tine ca ciorile si-ti propun preturi care mai de care de aberante.Odata,a trebuit sa ma cert cu vreo cinci taximetristi particulari si a trebuit sa plec repede caci se cam incinsese discutia.Norocul meu e ca ,cunosc destul de bine preturile si nu ma mai las prada lor. La gara vezi tot felul de persoane dubioase si copii cu mina intinsa cerindu-ti bani.Apoi,odata ce iau trenul spre orasul meu natal muntii de gunoaie si cimpurile nelucrate imi dau o stare dezgust si de tristete in acelasi timp.Si pe urma ,gentiletea cu care te trateaza fiecare vinzator lasa de dorit.Deunazi, am vrut sa cumpar niste sosete obisnuite dintr-un butic de la gara.I-am spus fetei sa-mi arate ce are si a sarit intepata ca "de care sosete"?I-am raspuns ce are ea expus.Si cu duritate si repezit a tras niste sosete dintr-un colt si le-a trintit pe tejghea.Am ramas surprinsa si nu am mai fost in stare sa raspund nimic.Alta data, am luat cina intr-un si am restaurant si am cerut doua feluri de mincare pentru sotul meu.Bucatareasa le-a pus pe amindoua felurile pe o singura farfurie si astepta sa mincam cit mai repede si sa plecam.Bineinteles, ca de atunci nu am mai calcat pragul acelui hotel.Prefer sa platesc mai mult si sa am servicii fara repros.

Despre idoli

Idolii?Idolii sunt ceea ce vrem noi sa fie.In fapt,sunt oameni ca si noi cu calitatile ,cu defectele lor ,cu pacatele lor.De ce sa ii credem mai presus de noi?Pentru ca au un anumit statut,au situatie si mai multi bani?Dar,oare toate astea sunt valoroase?Idolii sunt din carne si os ca noi.Nu fac miracole si nu am auzit ca au facut altceva decit ce pot face toti oamenii.Compun versuri sau cinta.Unii sunt tari in stiinte,altii adopta copii.Oare nu fiecare din noi poseda o particica din toate astea?Atunci,intreb:Unde e umilinta acestor idoli daca-si fac vazuta activitatea peste tot?Nimeni nu-i perfect ,numai bunul Dumnezeu este.Si el nu este idol.Este Sfint.Asa ca,de ce sa ne inchinam acestor falsi sfinti?De ce sa ne dorim sa fim ca ei?La urma,urmei se duc si ei tot acolo unde ne ducem si noi.Nu sunt nemuritori.
"Fericiti cei saraci cu duhul,ca a lor va fi imparatia"!

In fiecare zi..........

In fiecare zi privesc pe mes. doar, doar omuletul tau se va ingalbeni.Dar el,e tot timpul gri.Si ma cuprinde o tristete amara si mi-e ciuda ca nu stiu ce faci.Imi spun apoi,ca timpul nostru a trecut si ca nici tu nu mai esti cel pe care l-am cunoscut.E drept ,intre timp si eu m-am mai schimbat.M-am acrit,m-am ciufut si m-am demoralizat.Cineva mi-a spus ca sunt femeia perfecta.Nu cred si nici nu m-am bucurat, pentru ca nu-i adevarat.Viata curge ca un riu tumultos si am impresia ca uneori ma doboara si nu o sa ma mai ridic.Girbovita,continui ca nu am ce face si tot ce vad sau simt nu-mi place.Nu pot sa ma bucur de maruntisuri, pentru ca sunt numai urcusuri.

Sticla

Din sticla mea cu rom
N-a mai ramas decit un strop.
Am chef sa beau si nu-i deajuns
Si mai desfac o sticla
Ca romul merge uns.
Pfiii!ce buna-i bautura
Si ce roza e viata.
Ma doare-n cot de criza
Si ca se rupe ata!
Eu ce cistig azi,beau tot
Nu am actiuni la bursa
Si zau! ma doare-n cot.
Poate sa cada tot
Nici nu ma sinchisesc
Am sticla mea cu rom
Cu ea ma fericesc.



Alcoolul dauneaza grav sanatatii!

Hei,hei!

Citeva zile m-am miscat cu viteza melcului.Nu aveam chef de nimic.Un inceput de depresie poate?Nu stiu.Ma apuca zile cind sunt ciufuta rau si nimeni nu-mi intra-n voie.Dar azi la volanul masinii pe sosea am descoperit frunzele ingalbenite facind contrast cu gudronul negru.Dintr-o data toamna mi s-a parut frumoasa si un soi de veselie mi-a picurat in suflet.Pina la urma si toamna are farmecul ei.Nu inseamna numai tristete.

Intilnirea

Uf! cite avea sa-i spuna! Isi facuse mii de planuri.Uneori vorbea singura, repeta la nesfirsit aceleasi si aceleasi cuvinte.Ideile ii trepadau prin cap ca furnicile.Era furioasa si nelinistita in acelasi timp.Daca il mai iubea?Nici ea nu stia sa-si raspunda.In tot cazul avea atitea sa-i reproseze.Dar,daca el s-ar fi suparat?Nu se gindise la asta si odata ce gindul ii traversa spiritul i se facu frica.Atunci,daca era asa mai nutrea ceva sentimente pentru el.Gindind indelung isi spuse ca ar fi mai bine sa se vada la fata locului si va hotari atunci ce va zice sau ce va face.Dar in nici un caz nu va mai cadea in plasa sarmului sau.Nu.S-a sfirsit.Numara zilele si nu stia ce motiv sa gaseasca sa-l intilneasca.Sau poate sa-l sune simplu si sa-i spuna "Alo! M-am intors" fara un motiv anume. Si daca el nu o sa vrea sa o vada?Si iar i se facu frica.Nu mai bine sa o lase balta inainte sa fie din nou dezamagita?Dar ii promisese ca vor discuta cindva.Atunci sigur va veni.Ziua plecarii sosi si ajunse cu bine acasa la ea dupa ani lungi de pribegie.Gasi casa intacta.Se bucura si resufla usurata.Casa ei cea draga cu atitea amintiri.Lasa valizele nedesfacute si se trinti pe canapea.Sa sune sau sa nu sune?Isi lua inima in dinti si suna.Palmele ii transpirase de emotie si un nod in git mai ca-i taie respiratia.El ii raspunse, iar ea zise simplu:"Eu sunt.Sunt aici". "Aici?Acasa?" "Da",raspunse. "Ajung in doua minute" si inchise.Ramase blocata si nu misca pina nu auzi soneria.Mintea i se golise de tot.Deschise usa cu precautie si-l vazu in usa.Ii facu semn sa intre fara sa poata accentua un cuvint.El o lua usor in brate si o saruta incet pe buzele rosii de emotie.Genunchii ii tremurau grozav si-l impinse usor zicindu-i soptit ca au de discutat. El ii puse degetul pe buze zicind:"Ssssst! Avem destul timp sa discutam".

Vine.........

Ne apropiem cu pasi inceti spre iarna cu ceturi groase si burnita.Aici nu prea cade zapada si tare imi lipseste.Mi-as dori zapada de la noi care scirtie sub talpi dimineata si cu ger sa-ti inghete lacrimile pe obraz .Mi-e dor sa aud vintul suierind prin hogeag si mi-e dor de focul din soba de teracota facuta de tata.Dar ,trebuie sa ma multumesc cu zapada de la munte la citeva sute de kilometri departare, cu ceata groasa si lipicioasa de aici si cu tristetea zilelor de iarna asteptind primavara. Si in asteptarea primaverii am sa plantez panselute care nu mor iarna si care sunt vesele cind soarele iese din ceata.

Despre despartire

Iata ca si starurile se despart.Numai ca, spre deosebire de noi ei sunt mediatizati si dintr-o stire aparent banala si care nu ii priveste decit pe cei doi,se umfla stirea si ajunge la proportii nebanuite.Se intra in amanunte care,ma repet, nu priveste decit pe cei doi.Cind simti ca te sufoci si ca pamintul se scufunda,pentru ca nici o despartire nu-i usoara,mai trebuie sa suporti si comentariile ziarelor si a celor care te judeca.Dupa mine,doliul dupa o despartire trebuie facut in liniste,fara discutii inutile.E usor sa critici sau sa dai sfaturi cind privesti din afara.Dar,citi sunt in stare sa treaca peste o despartire total nepasator? Noi,oamenii de rind avem privilegiul de fi mai putin in colimator ,desi nu scapam nici noi de comentariile vecinilor sau chiar de a orasului intreg.
Mie imi pare rau pentru toti cei ce se despart!

Despre prietenie

Eram bune,bune prietene.Lucram impreuna si tot timpul aveam ceva de discutat.Ne intelegeam bine si ca treceam bune sau rele ni le spuneam una alteia si ne incurajam cind dadeam de greu.Ieseam impreuna in oras, ne distram sau plingeam amindoua cind una din noi suferea.Imi aduc aminte serile de iarna cind ni le petreceam impreuna mincind cartofi copti si beam vin sau bere cu gasca.Nu ne scapa nimic din birfele orasului.SI intr-o zi cind asupra mea se abatu un necaz ce ma facu sa-mi pierd increderea in mine si in oameni,ca de obicei am alergat la umarul prietenei mele.Numai ca data aceea incurajarile erau spuse printre dinti si umarul era dur.Nu mi-am dat seama la momentul acela ca de! era prietena mea.Multi ani mai tirziu cind eu deja plecasem din orasul meu am aflat ca de fapt necazul ce-l avusesem fusese provocat de buna mea prietena cu acolitele ei.Fara nici o explicatie si iremediabil am rupt orice legatura .O uram si-as fi putut sa ma razbun.Totusi nu am facut-o.I-am demonstrat ca in ciuda a ceea ce mi-a facut am fost si ramin o doamna.Nu pot sa spun ca nu imi lipseste.Am fost tentata sa o sun de multe ori,dar suferinta care am indurat-o mult timp dupa aceea si faptul ca m-a considerat o idioata m-a oprit sa o fac.La ce bun sa fii prieten cu cineva care te inseala si in spate ride de tine? De altfel ,nu prea mai am incredere in nimeni si faptul ca sunt intr-o tara straina in care prieteniile nu se leaga usor ma fac sa sufar.Citeodata as vrea sa ies la o cafea cu cineva sau pur si simplu sa ies la plimbare ,sa discut cu cineva ,sa glumesc sau eu stiu?pur si simplu sa ne asezam pe o banca in parc si sa privim lumea care trece in stinga si-n dreapta.Din pacate sunt singura si trebuie sa ma multumesc doar cu navigatul pe internet si sa fac magazinele singura.Asta e!

O zi.....

Ii vad venind incet pe sosea si in amurgul serii sunt ca doua aratari ciudate.Dau din miini si in lumina lampii de la stilp mi se par ca doua aripi negre.Nu la vad chipurile, ci doar cozoroacele sepcilor trase pe ochi.La aud glasurile, dar nu pot distinge nimic, fiindca vintul poarta cu el vorbele spre miazazi.Aud un ris gros, semn ca lucrul s-a terminat cum trebuie.O bufnita le raspunde din castanul vecin. Seara se lasa mai neagra,semn ca toamna si-a intrat in drepturi si zilele s-au scurtat.Pe cer un avion isi urmeaza ruta sclipind in intuneric si Luceafarul ii tine companie.Un oftat imi scapa ca s-a mai dus o zi.

Madonna ne fait pas le plein

LA REINE autoproclamée de la pop se produisait samedi et dimanche lors des concerts parisiens de sa tournée "Sticky and Sweet" devant un Stade de France enthousiaste mais pas aussi rempli qu'attendu. Les vendeurs à la sauvette en ont été pour leur frais. Si Madonna,50 ans, conserve une belle fraicheur physique,son répertoire a tendance à se répéter.Outre son dernier album "Hardy Candy", Madonna a chanté des titres plus anciens comme "Like a Virgin" et "La Isla bonita" en version tzigane.

Ah! cit te urasc!

Te urasc ca m-ai facut sa sufar.
Si,te mai urasc ca existi.
Te urasc ,ca nu ti-a pasat de mine
Te urasc ca te-ai gindit doar la tine.
Te urasc,nici nu stii tu cit
Ma culc si ma scol cu ura-n gind.
Te urasc,ca mi-ai dat viata peste cap
Te urasc si-as vrea sa scap,
De ura pe care ti-o port.
Am sa-nnebunesc si nu mai pot.
Ah!Te urasc si Ma urasc
Cum am putut sa te iubesc?
Te-am iubit si m-ai ranit
Acum,te urasc la infinit.

Idei de toamna

O umbra, ca o aripa de inger
A trecut peste sufletul meu
O frunza ingalbenita a cazut
Peste inima mea.
Miroase a struguri,a iarba coapta,
Iar cimpiile sunt galbene,maronii.
Cerul e sticlos si soarele cu dinti,
Musca din sufletul meu
Ranind adinc sentimentele
Ce le purtam verii trecute
Regrete,regrete pierdute
Pe o rafala de vint,
Purtate spre o alta lume
De dincolo de cer.

Stiri

Tot citesc in ziare despre asa zisele "dive".Ca sunt la intrecere, ca una e in divort si ca celalalta a scos o carte si ca trage foloase din politica desi nu ii place politica si etc.,etc....Ma intreb: oare ziarele astea nu gasesc alte subiecte mai interesante? La urma,urmei sunt si "divele" niste fiinte la fel ca noi.Respira,maninca,iubesc si merg la toaleta,nu?De ce trebuie o asa mediatizare pentru niste fapte care incap doar pe doua rinduri? Probabil ca e mai picant si ziarul se vinde mai repede.

Cutia cu vise

Aveam sus pe dulap o cutie in care adunam vise frumoase.Unele se repetau,altele erau mai melancolice ,altele mai vesele. Credeam in ele si ma gindeam ca intr-o zi se vor realiza.Si nu stiu cum, o data s-a strecurat si un cosmar.Visele frumoase s-au speriat si s-au volatilizat.Cosmarul a ramas. De atunci nu mai cred in vise, caci realitatea e alta.

Paranteza

E timpul rosiilor si eu maninc rosii cu piine.Rosii din gradina mea.Si asta mi-aduce aminte de copilarie cind asteptam sa vina tata de la tractoare cu piine neagra.Piinea mirosea putin a motorina si eu muscam cu nesat din bucata de piine proaspata.Mi-aduc aminte si de verile cu zile lungi cind desculta, ma jucam prin praful ulitei cu alti copii de seama mea.Copilaria mea nu a fost nici fericita nici nefericita.Ar fi fost loc de mai bine. Nu condamn pe nimeni,dar poate mi-as fi dorit ca mama sa stea mai mult pe acasa si tata sa fie mai blind cu noi. Din pacate conceptiile erau invechite iar barbatul era stapinul casei.Nu zic ca tata nu ne-ar fi iubit in felul lui dar avea un ciudat stil de a iubi
Imi doresc sa nu fiu ca el,desi uneori iese la iveala caracterul lui.Si ma urasc pentru asta,caci nu vreau sa fiu ca el. O persoana draga mie, mi-a reprosat ca sunt meschina si rea.Poate asa o fi ,dar cine e de vina?Genele mele sau trecutul dureros prin care am trecut?Poate ca imi trebuie un psiholog sau poate intr-o buna zi am sa devin nebuna de legat.
Ma rog.....

Reflectii

Mda!Poate ca mi-ar fi placut sa fiu mai frumoasa sau mai desteapta.Sa fiu cineva.Unii ma considera inteligenta,altii frumoasa eu insa,nu ma consider asa.Si de ce m-as considera mai presus decit altii?Ca stiu franceza,ca am avut curajul sa infrunt destinul? Ca am avut puterea sa o iau de la capat de multe ori?Oare nu toti o fac mai mult sau mai putin?Cu ce sunt mai diferita decit altii?Cu nimic.Sunt o fiinta obisnuita ca toti altii nu ma pling de ceea ce nu am si multumesc celui de sus pentru ceea ce am.Mi-am regasit puterea de spirit si increderea in mine dupa ce ani la rind am fost tratata ca o servitoare.Am demonstrat ca pot si m-am descurcat chiar daca mi-a fost greu si am simtit uneori ca ma lasa puterile.De altfel ,trebuie gindit ca exista persoane mult mai nefericite decit tine si ca problemele tale sunt mici in comparatie cu ale lor.Am tendinta de a exagera cu lucruri marunte,ma enervez din nimic si supar persoanele care le iubesc.De vina o fi ,poate, trecutul meu.Eu sunt cum sunt,asta sunt si nimic nu ma poate schimba.

Ginduri de toamna

Toamna intra cu pasi marunti,
Vintul buclucas invirte frunzele ingalbenite
Intr-un vals numai de el stiut.
Puii de rindunica au invatat sa zboare
Si in fiecare dimineata ii vad insirati
Pe sirma din fata casei.
Se pregatesc de drum lung.
Cerul nu mai e limpede si norii
Din ce in ce mai des se vad la orizont
Negri si amenintatori.
Insa, nu ploua si vremea e rece.
Anotimpurile se perinda unul dupa altul
Si odata cu ele viata mea.
Totu-i trecator si uneori
Necazurile ma apleaca la pamant.
Nu pot decit sa sper ca
Anotimpul rece,trece
Si ca primavara va zimbi din nou.
Dar,va veni iarna cea lunga si
Atunci,primavara nu va mai veni.
Voi deveni doar uitare.

Amy McDonald

Am auzit din intimplare melodia "This is the life" si nu stiam cine o cinta.Nu stiu de ce,dar dupa voce mi-o inchipuiam altfel.Si am avut placuta surpriza sa constat ca e o fata tare draguta si desteapta.Ciudat,dar pe vremuri am avut o prietena care semana ca doua picaturi de apa.Imi place cum cinta si e pacat ca nu inteleg decit frinturi pentru ca din pacate nu stiu engleza.

Destin

Tocmai incepuse sa ploua si ea iesise din casa cu pelerina pe umeri.Iubea ploaia si acum mai mult ca niciodata simtea nevoisa fie singura sa -si puna ordine in ginduri.Era trista, mai ales dupa discutia de aseara la telefon cu Andrei.O contrariase si o suparase.Se apropiase de Andrei intr-un moment dificil,ii acordase toata increderea.Ea care se credea o fata cu capul pe umeri de data aceasta si-l pierdu complet.Andrei nu era un tip prea frumos,dar era tandru si stia sa asculte.Si tocmai de aceea ii era greu sa renunte la el.L-a rugat sa aiba rabdare sa se intoarca la Bucuresti si atunci vor discuta mai pe indelete.Dar el ii raspunse rece ca s-a terminat si ca el in doua zile va fi la Londra unde primise o bursa pentru studii.Cufundata in ginduri nu realiza ca iesise din sat.Mergea pe marginea riului fara sa auda zgomotul ploii.Se intreba ce va face fara Andrei,cum va putea sa iasa din negura fara el.II va lipsi mingiierea lui,ea care nu prea avusese parte de prea multa afectiune din partea parintilor.Simti un nod in git.Lacrimile curgeau in voie pe obraji si se amestecau cu ploaia care cadea din ce in ce mai aprig.Fulgere se vedeau din ce in ce mai aproape.Nu ii era frica,macar de-ar fi murit.Cui ii pasa?Dar nu,va merge mai departe cu sau fara Andrei.Se opri in loc si privi in jur,mai ca nu recunoscu locul.Se intunecase rau si fulgerele erau din ce in ce mai dese.Se intoarse si privi in urma.Satul nu se mai vedea.Riul era tulbure si vuia.I se facu frica.Auzi un vuiet infundat si nu-si dadu seama ce ar putea fi.Dintr-o data un gind ii trecu prin minte:"Doamne,barajul.Daca cedeaza barajul?"O lua la fuga cit o tineau puterile.Privi in urma si auzi un muget infiorator.Fugi dar fara spor.Pelerina o tinea in loc.O dezbraca si o arunca.Era prea departe de sat ,dar spera ca va gasi ceva sa se poata salva.Mugetul se apropia din ce in ce.Continua sa fuga ,dar obosise.Valul de apa o ajunse si o matura o data cu lemnele ce le purta .Striga dupa ajutor, insa mugetul apei ii acoperi vocea.Se agata cu toate puterile de o bucata de lemn.Apa o purta vijelios.Un trunchi de copac o lovi in cap si-si pierdu cunostinta.A doua zi ploaia se opri si incet, incet apele incepu sa se retraga.Parintii disperati impreuna cu vecinii o cautasera toata noaptea.Dupa citeva zile cind aproape totul intrase in ordine la 20 de km distanta de sat in lunca riului cineva gasise un corp de femeie.In raport medicul legist scrisese:"Victima de sex feminin a murit in urma contuziei cu un corp dur si era insarcinata in 8 saptamini."

Din jurnalul unei inimi 2

"E simbata seara si tu te pregatesti de iesire.Faci dus,te parfumezi iti pui hainele cele mai sic.Ai agatat o alta vara asta si te gindesti ca poate ,poate pica ceva.Esti vesel.Chiar iti vine sa cinti.Iti simti inima tresaltind la gindul ca poate noaptea asta ti-o vei petrece cu ea.Iti place de ea,desi nu ai putea spune ca o iubesti.Ce conteaza?Important e sa cada.Dragostea de vara trecuta?Ti-a placut ,dar n-a mers.Ai fi vrut sa dureze,dar ceva scirtiia.Poate ca nu erati chiar pe aceeasi lungime de unda.Nu ai regretat ca s-a terminat,poate ca nici n- a contat prea mult pentru tine.Tu esti hotarit sa mergi inainte si sa profiti.De ce sa profite ele de tine cind poate sa fie invers?Tu le dai ce vor,doar esti tare in pat. Si din cind in cind cite un mic cadou.Daca sunt multumite sau nu,treaba lor.Tu iti vezi de ale tale.Si uite asa,timpul trece si tu zbori din floare in floare.Dar vine o vreme cind nu mai ai nici 20 de ani si nici 30.Si te trezesti singur.Si atunci cauti si tu pe cineva sa te inteleaga ,sa te asculte sau sa te mingiie cind esti nefericit si simti ca pamintul se scufunda.Dar,nu-i nimeni linga tine.Singura mingiiere e sticla care ti-e alaturi.Poate ca ai avut o sansa,dar din nebunia cursei i-ai dat cu piciorul.Faci bilantul,tragi linie si nu-ti ramine nimic.Ba da.Sticla."

Regret

Imi pare rau ca nu stiu cinta sa pot spune prin cintec cind ma doare sau cind sunt fericita.Imi pare rau ca nu stiu sa pictez sa pot pune pe pinza toate minunatiile naturii sau starea sufletului pe moment.Si-mi pare rau ca nu stiu zbura sa ma inalt la cer aproape de soare si sa adun in suflet toata caldura lui.Imi pare rau ca am gresit de multe ori si cind mi-am dat seama a fost prea tirziu.De toate imi pare rau.

Creta

Sfirsit de vacanta cu regrete.Totul a fost frumos,incredibil chiar.Prima vacanta petrecuta departe de casa.Cu excursii lungi in autocar,cu multi copii care se amuzau la piscina sau la plaja,cu multi turisti de toate nationalitatile.Creta,in ciuda peisajului uscat stie sa-si atraga turistii.Te intrebi chiar cu ce traiesc oamenii aia?Caci industrie nu exista iar terenul nu e nici pe departe cel din Romania.Si totusi,traiesc.Din turism si din agricultura chiar daca nu va vine sa credeti.

Cuplu-putem schimba pe celalalt?

Ah,daca am putea schimba partenerul nostru ca sa devina mai intelegator,mai atent.Periculoasa iluzie.Dupa faza idilica foarte pasionala descoperim ca dragul nostru nu este atit de perfect pe cit l-am crezut.Are gusturi sau obisnuite uneori oripilante:ea isi permite sa critice noua sa familie.Psihologii numesc ca este cruda ,dar necesara tranzitia de la faza de dezidealizare.Partenerul apare cum este el si nu cel pe care l-am fi dorit.In aceasta perioada riscul separarii este ridicat.Modelul cel mai raspindit este de a vrea sa schimbam cu orice pret partenerul pentru a se conforma asteptarilor noastre. Daca reusim sa schimbam cit de cit partenerul ne putem astepta la mai rau.Pentru unul din parteneri:va fi mai putin autonom,independent si va avea tendinta de a corespunde cu celalalt.Este tentat sa faca presiuni uneori fiind gelos,ori prin santaj afectiv,ori prin autoritate;
pentru celalalt partener:docilitatea poate sa fie motivata de alte sentimente straine de dragoste:frica de a pierde partenerul,frica de singuratate.
Pentru cuplu frustrarile se aduna de ambele parti,distanta se largeste din ce in ce intre cei doi parteneri.

Speranta

Iubind,am incercat sa ating soarele.
Numai ca,razele lui mi-au ars sufletul.
Si din tot,nu a mai ramas decit un pumn
De sentimente vestejite de ura si de durere.
Am incercat sa le reanimez cu lacrimile mele,
Insa din pacate,era prea tirziu
Toate s-au topit.Si s-a asternut indiferenta.
Intr-o zi m-am gindit ca ar fi bine
Sa cumpar citeva sentimente de iubire.
Am intrebat,am cautat si n-am gasit.
Cineva mi-a ris in nas:
"Vrei sa cumperi sentimente?N-ai sa gasesti
Pentru ca sentimentele nu se vind ,nu se cumpara.
Sentimentele se dobindesc."
"Dar cum?"am raspuns."Simplu.Iubind."
"Si daca am sa le pierd din nou?"
"Nu-i nimic,o iei de la capat".

Nouveau,vieux,imposant

Judecata

Sufletul in fata lui D-zeu:
"Doamne, am pacatuit cit am fost pe pamint.
Si cam ce ai facut suflete?
Dar,sfintia ta nu stii?
Poate stiu,dar vreau sa aud de la tine.
M-am mindrit,am curvit,am birfit si multe altele ca nici nu mai stiu ce am facut sau nu.
Dar,aproapele l-ai iubit?
Cind si cind Doamne ,ca mai mult m-am gindit la mine.
Dar,dusmanii?
Doamne ,dar cum sa iubesc dusmanii?Ei m-au calcat in picioare.Trebuia sa le-o intorc cu virf si indesat.
Asa zici?Dar Eu ce am facut cu voi ca M-ati ranit ?
Doamne,dar noi nu suntem dusmanii Tai!
Nu,dar v-ati purtat ca niste dusmani.

Si acu' ce fac Doamne?
Sf.Petru te va indruma.
Unde,Doamne?
La subsol.
La subsol?
Nu mai intreba ,du-te dupa El.Cu tine am terminat Ma asteapta altii.
Doamne,nu mai am nici o sansa?
Nu,ai avut una si a risipit-o pe nimic."

Dor

Vara e pe sfirsite.Diminetile sunt reci si muntii sunt invaluiti in ceata fina.Cimpurile si-au schimbat culorile si puisorii de prepelita au invatat sa zboare.Un soi de tristete mi se pune pe suflet ca cetile muntilor.Si desi soarele straluceste si ar trebui sa ma bucur de caldura lui,nu face decit sa-mi adinceasca si mai mult tristetea.Poate ca anotimpul toamna imi aduce aminte de alte perioade din viata mea ,poate ca dorul de locurile unde m-am nascut si toate amintirile nu fac decit sa asterna aceasta ceata a tristetii.Mai simt aceasta tristete cind se apropie sarbatorile,pentru ca aici nu sunt aceleasi traditii.Citeodata un gen de revolta imi inunda sufletul ,dar din pacate nu pot schimba nimic.Eu am ales acest drum si nu am de ce sa ma pling.Degeaba explic ca la noi traditiile nuntii sunt altfel ,inmormintarile sau botezul.Noi suntem ortodocsi,ei catolici .Ei isi spun crestini,noi nu suntem crestini.Asa au cunoscut ,asa fac.Toate imi lipsesc si nu exista comparatie.Mi se spune ca in curind toate astea se vor pierde.Chiar daca am intrat in UE si ca pe undeva avem nevoie de un pic de civilizatie in plus,sper ca toate traditiile romanesti nu se vor pierde.Ar fi pacat.

Daca......

Daca am putea sa ne bucuram de toate maruntisurile vietii!Daca am putea sa-l privim pe cel de linga noi asa cum ne-am privi pe noi!Daca am pretui cu adevarat ceea ce avem!Daca am respecta regulile si demnitatea celui de linga noi!Daca........Din pacate,mindria,lacomia,nepasarea si iubirea propriei persoane ne impiedica sa privim si alaturi.Asa se face ca bietul nostru pamint e distrus de calamitati si razboaie.Mii de persoane sufera si mai ales copiii,care nu au nici o vina.Poate ca e prea tirziu sa mai luam pozitie,dar..... mai bine mai tirziu decit niciodata."Pamintul nu este al nostru ,ci al urmasilor ,urmasilor nostri", ca sa modific un pic citatul lui Stefan cel Mare care zicea acelasi lucru despre Moldova.Pentru moment o ducem bine, sa zic asa, dar copiii nostri?Dar nepotii si stranepotii nostri?"D-zeu iti da ,dar nu iti baga si-n traista".

Despre........

Am vazut aseara un film "Sex Traffic" ,asa se chema in franceza.Numai ca in rolul principal a jucat Ana Maria Marinca.Un rol de exceptie.Cred ca e o mare artista.Totul parea atit de real!In schimb filmul a fost cutremurator.daca vreodata a existat o asemenea realitate atunci...........Cindva,in viata mea am intilnit o persoana care a r fi facut trafic de persoane.Nu stiu prea sigur sau poate erau doar zvonuri.La vremea aceea nu prea stiam ce inseamna si nu ca as fi proasta ci pentru ca pur si simplu nu am fost confruntata cu acest gen de situatie.D-zeu m-a ferit de asa ceva.Acum realizez ca este un lucru care s-ar fi intimplat oricui si ca trebuie sa fie foarte,foarte umilitor pentru persoanele care se gasesc in asemenea situatie.Pina la urma banii nu au nici o valoare,important e sa-ti pastrezi demnitatea si daca ne gindim bine fetele acelea nu cistigau nimic,se imbogateau doar pestii.No comment!

Din jurnalul unei inimi

"La radio cinta o melodie destul de veche.Plonjez in trecut.Era iarna si ningea,nigea.Fulgii scamosi cadeau unii dupa altii si nu apucau sa se aseze caci vintul ii purta aiurea.Se insera si tura se termina.Asteptam cu nerabdare ora plecarii ,stiam ca apoi voi fi cu tine.Vorbeam de una ,de alta si ce -i mai presus ,ne iubeam.Nu-mi pasa de nimic atita timp cit eram cu tine.Nu-mi pasa ca nu-mi ajungeau banii,ca seful meu era un nemernic,ca era frig afara,nu-mi pasa ca, din cind cind te suna nevasta.Ea,era departe,eu,eram cu tine.A trecut iarna,a venit primavara cu alte amintiri si a trecut si ea.Din cind in cind ascultam aceeasi melodie care-mi spunea de tine.A venit vara si ca si cum totul prevestea toamna ,tu,dintr-odata te-ai racit.Nu ma mai iubeai sau poate nici nu m-ai iubit.Si toamna a venit cu ploi grele .Tu,erai alt om,te schimbasesi si nu intelegeam de ce.Sufletul imi plingea cu lacrimile toamnei.Priveam pe geam printre picaturi cum treceai nepasator spre o alta tinta.Acum, eu am o alta viata si tu o alta.Dar sufletul mi-e gol si melodia imi face rau."

Le voyage de Monsieur Perichon

Am fost la teatru.Teatru in aer liber.Totul a fost impecabil:decorul,actorii si piesa.O comedie in 4 acte."Le voyage de Monsieur Perichon".Si mai ales faptul ca in rolul principal a jucat Michel Galabru.Cunoscutul actor ce a jucat ani de-a rindul cu Luis de Funes.Toata lumea cunoaste "Jandarmii".Si,desi are o virsta inaintata a ramas acelasi Michel Galabru(Gerber) care face grimase si amuza lumea.Mi-e drag omul asta.Un mare,mare actor.

Stire

Dau drumul la radio si ascult stirile de la ora 12,00.Ramin blocata la urmatoarea stire:"doua adolescente de 17 si 18 ani au ucis-o pe bunica uneia dintre ele in virsta de 75 de ani."Ma gindesc ,cum ar fi ca peste 20 de ani sa-mi dea in cap nepoata mea?Brrrrrrr!A innebunit lumea.

Ei,si?

Navigind pe ici pe colo ,printre bloggeri, vreau sa zic,am avut satisfactia sa constat ca sunt singura de virsta mea care are un blog si care scrie timpenii.Sigur,femeile de virsta mea sunt femei cuminti, ,care cu afaceri, care cu o droaie de copii sau mai stiu eu cu ce activitati se indeletnicesc.Eu,am mai mult timp la dispozitie,asa ca pot sa navighez pe internet cind vreau.Si,imi si place .De fapt, imi place tot ce e modern.Nu-i un pacat.Si pe urma cui ii pasa ca eu am un blog?Pe cine intereseaza?Poate nici nu o sa ma citeasca cineva.Ei,si?Eu continui.E loc si pentru o mamaie ca mine.

Decizie

Simti frica pina in maduva oaselor.Emana frica prin toti porii.Se facuse alba la fata si nici macar nu indrazni sa respire.Statea in picioare in fata lui cu capul plecat ca la Judecata de Apoi.Incerca sa se fofileze si sa iasa din camera.
"Stai aici",tuna barbatul."Vrei sa pleci,hai?"
Nu-i raspunse nici intr-un fel si nici nu indrazni sa-l priveasca.Stia ca atunci cind e beat nu trebuie contrariat.Spera ca o sa scape cumva si o s-o lase in pace.Dar,nu.
"Asa deci,la nunta la sor'ta ai dansat cu cumnatu',pe mine nici nu m-a bagat in seama,"
"Mai,omule tu iti aduci aminte de acu' trei ani" ii raspunse ea cu o voce mica
"Pai,da,tu crezi ca-s prost,nu?Crezi ca nu stiu ca va face pe amindoua,si pe tine si pe sor'ta?"
"Doamne,omule nu stii ce spui?Cum crezi asa ceva?"indrazni ea sa-l contrazica.
"Sa taci 'tu-ti gitu' ma-tii, ma crezi prost nu? "si jap! ii arse o palma de-i clatina capul
"De ce dai ,mai omule?Ce ai cu mine?"zise ea ametita
"Cum ,fa tu-ti mortii ma-tii?Tu dansezi cu cumnatu' si eu stateam ca prostu'. Nici una,nici doua cu o ploaie de pumni se abatu asupra ei.Nu zise nici milc!de rusinea vecinilor.Spera ca soacra-sa va iesi din camera ei si-l va potoli.Dar nu iesi nimeni si incasa loviturile ce cadeau peste tot.Nu-si mai simtea capul si era atit de ametita ca isi pierdu echilibrul.Buza de sus era sparta si un firicel de singe se scurgea pe barbie.Dar el mai tare se incrincena si o lovi pina obosi.Ea nici nu putea plinge macar.Stia ca nu avea nici o sansa sa iasa din camera.Obosind ,se opri,o privi cu dispret,mai bau o gura de vodca si clatinindu-se se aseza pe pat.Ea nu se ridica si nu-l privi deloc de frica sa n-o ia de la inceput.Astepta si se ruga la D-zeu sa adoarma.Asteptarea i se paru o vesnicie pina cind auzi sforaitul lui.Incetisor,se ridica.Podeaua scirtii si el se intoarse in pat cu un mormait surd de om beat.Incremeni.Isi tinu respiratia si astepta din nou pret de citeva minute bune.Isi lua incetisor geanta si iesi spre usa cu spatele.O deschise incet si iesi din apartament fara sa ii pese ca e in capot si ca e noapte.Un lucru stia,sa plece cit mai departe de bestia care se credea om.

Din curiozitate

Privi barbatul si i se paru ciudat.Numai ca,nu intelegea ce il facea sa fie ciudat.Avea urechile clapauge, un nas cam mare.Bine,dar mai sunt barbati cu urechi clapauge si nasuri mari si nu sunt ciudati.El ce avea?Purta ochelari.Dar nu era asta.Il privi mai indeaprope fara sa fie observata.Isi lipi efectiv privirea de el.De ce era ciudat?Cauta si cauta fara sa mai fie atenta la ce ii spunea prietena ei.El observa ca e privit si jenat isi intorse ochii in alta parte rosind.Nu era genul ei de barbat si nu pentru ca era o ciudatenie, ci pentru ca pur si simplu nu-i spunea nimic.De altfel nici nu stia nici cine era.Nu avea indrazneala sa o intrebe pe prietena ei,se temea ca ar fi fost luata in ris.Si totusi:"Vezi tu barbatul acela cu ochelari de la masa de vizavi?" intreba intrerupindu-si prietena din pledoaria pe care tocmai aceasta o facea vizavi de casnicie."Da,ce-i cu el?" raspunse aceasta iute, vadit incurcata ca ea nu o asculta la ceea ce-i spunea."Nimic,voiam sa stiu doar de-l cunosti,""Pai,e vecinul meu de bloc,nevasta-sa e plecata in strainataturi"."Zau,ma?Il gasesc cam ciudat"."De vina o fi ochiul lui de sticla"."Cum?Are un ochi de sticla?intreba mirata.Atunci,asta trebuie sa fie,de-l gasesc ciudat"si inchise subiectul.Macar stia de ce e ciudat.Nu simti nici compasiune nici altceva.Era un om ca toti altii.

Vise desarte

Ea,studii postliceale,educatoare intr-un camin de copii cu probleme.El, studii medii,electrician la CFR.O familie obisnuita cu un copil.Intr-o seara ea zice:" As vrea sa plec sa lucrez in Anglia.Stiu destula engleza sa ma descurc". "Cum sa pleci?Si eu ce fac cu fata? "raspunse el surprins."Dar nu pentru mult timp,vreo citiva ani,sa ne luam si noi masina,sa schimbam si noi garsoniera asta ca nu avem loc in ea,sa ne facem si noi vacantele ca altii,nu crezi?" "Tu crezi ca acolo sunt ciinii cu colaci in coada,eu zic sa te mai gindesti,parerea mea e sa nu pleci si chiar nu sunt de acord."
Citeva luni mai tirziu pe peronul garii,el trist,ea ,excitata de necunoscut asteptau trenul ce o ducea spre tarimul viselor.
Si citiva ani s-au facut vreo zece, ea a venit de citeva ori in tara total schimbata cu tatuaj,percing si alte alea.Apoi,nu s-a mai obosit sa vina. Mai suna din cind sa vorbeasca cu fata.Cu el nu vorbeste.El,tot in aceeasi garsoniera,cu masina,calculator si studii superioare,dar singur, se gindeste la divort.

Despre iubire

Am cunoscut iubirea si am iubit pe cine nu trebuie.Am ramas cu un gust amar si amintirile inca ma mai dor.Inima mi-e tot ranita si trebuie sa treaca mult ,foarte mult timp sa trec peste tot.Cicatricea insa o voi purta pentru tot restul vietii.Asta inseamna iubirea?Suferinta?Inteleg sa suferi si sa se termine cu hapy-end,dar la ce bun sa suferi daca nu ajungi nicaieri?